Pufoșenia întruchipată

Știți zilele alea caniculare, în care nu știi cum și pe unde să te mai ascunzi, ce să mai dai jos de pe tine și cum să faci să-ți păstrezi alea câteva picături de energie pentru activitățile de bază? Sunt zilele alea în care eu una îmi doresc să putem funcționa fără să mâncăm, pentru că mi se pare un consum mare de energie și să te gândești la ce ai putea mânca, darămite să cumperi, pregătești și să mai și mănânci. În zilele astea, meniul meu preferat are două feluri de mâncare pe care știu că mă pot baza: roșii cu brânză și brânză cu roșii. Nu știu ce alege cineva care nu e fan brânză să mănânce când sunt 40 de grade afară, dar eu una nu știu cum mi-ar trece verile fără varianta asta salvatoare.

Povestea mea cu felul ăsta de mâncare sofisticat și, de altfel, foarte gustos și sănătos își are
începuturile hăt departe, pe vremea când stăteam la țară, mamaie avea văcuță și monitorizam de fiecare dată cum pregătește cheagul, cum așază săculețul, când e gata brânza și cât de repede pot să fur un colț proaspăt, să-l dau prin sare și să mușc când din el, când dintr-o roșie coaptă, când din pâinea albă și pufoasă pe care o luam cu tataie de la brutărie. E drept însă că de-a lungul timpului oferta de brânzeturi s-a lărgit și mă trezesc deseori că mă uit lung în frigiderul din supermarket, fără să mă pot decide de care aleg de data asta. De multe ori, după îndelungi căutări, îi aud în minte vocea lui Toni Delaco, fan brânză chiar mai mare decât mine, așa că mă trezesc din nou alegând aceeași brânză pufoasă, mai delicată chiar și decât obrazul unui bebeluș.

toni delaco fan branza

Da, Toni, ai și tu dreptatea ta, brânzica asta e mai fină decât picioarele domnișoarelor din reclama de la aparatele de epilat și mai rafinată decât doamna cu rochie neagră și perle, care stătea în lojă la balet. De gustoasă nu mai zic, nici măcar sentimentul victoriei pe care îl aveam când cineva trebuia să-mi plătească mie 2000 de dolari că aveam hotel la Boardwalk n-avea gustul ei. E cremoasă ca Nutella, ceea ce, crede-mă, e mare lucru, iar când se întinde pe pâine e mai ceva decât mâța colegei mele, care se întinde peste ea în pat în fiecare dimineață.

Știe Toni jr. ce spune când aduce vorba de școală, dacă stau să mă gândesc, e la fel de savuroasă ca momentele în care se afișau rezultatele la olimpiadă și aflai că ai trecut în faza următoare și delicioasă precum glumele profului meu de istorie din liceu. Ce să mai, brânza asta e la fel de specială ca premiul pe care l-am luat eu la naționala de română în clasa a IX-a și mai inspirată decât organizatorii aceluiași concurs, care n-au știut să scrie 52 cu cifre romane și-au pus pe toate afișele XXXXXII.

Bineînțeles că te poți baza pe ea oricând ai chef de o gustare mică, e mai de încredere decât Google Maps, care nu știe să te ghideze cum trebuie către Grădina Floreasca, iar când ai zice că s-a terminat, te uiți în borcănel și-ți dai seama că e mai spornică decât uleiul cu același nume. Dar cel mai și cel mai imporatant, e pufoasă, domnule. Nu știu cum să zic, dar până și RObotzii trebuie să accepte că e mai pufoasă și decât pufoșenia lor. Asta e, nimeni nu-i perfect. Poate doar brânza pufoasă de la Delaco.

Articol scris pentru SuperBlog 2015 – Proba 11

2 thoughts on “Pufoșenia întruchipată

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 11. Toni vs. Toni Jr., talentele celor mai mari fani brânză

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s