Dacă ar trebui să aleg, m-aș face meșter

Prin școala primară, pentru a ne exersa abilitățile de comunicare scrisă, de câteva ori pe săptămână aveam de făcut compuneri. Îmi amintesc și acum de singura corectură de pe unul dintre textele mele, în care încurcasem ”întruna” cu ”într-una”; am fost efectiv terminată, pentru că eu nu făceam greșeli gramaticale și nici nu mai aveam roșu pe altă compunere, dar măcar mi-a intrat în cap atât de bine, că sigur n-am să mai uit vreodată.

 În fine, trecând peste lovitura astfel primită în amorul meu propriu, compunerile astea aveau teme foarte variate și ne antrenau imaginația și vocabularul într-un fel foarte eficient, dacă stau acum și mă uit în urmă. Îmi amintesc că la un moment dat a trebuit să ne imaginăm o discuție cu un extraterestru, altă dată am scris despre animale exotice, iar cu altă ocazie ne-am închipuit cum ar fi să ne alegem o ocupație practicată în cea mai mare parte a timpului de reprezentanți ai sexului opus.

Eu, de exemplu, mi-am închipuit cum ar fi să fiu meșter. Da, asta am scris, meșter. Pentru mine asta însemna să fiu în stare să fac toate lucrurile mai mari sau mai mărunte de prin jurul casei, de la schimbat becuri, reparat țevi sparte, schimbat geamuri sau bătut cuie și atârnat tablouri, la chestii mai complicate, precum pus gresie și faianță (încă nu era moda cu parchetul laminat pe atunci, iar cel natural mi se părea ceva intangibil, nu-mi venea să mă bag), zugrăvit, schimbat uși sau construit și reparat lucruri de prin grădină. Mmbun și am povestit eu acolo ce și cum aș face dacă mi-aș alege meseria asta, cât de eficientă aș fi, cum aș găsi un sistem prin care să se usuce mai repede pereții ca să termin lucrarea mai devreme și să primesc bonus sau cum aș fi optimizat în așa fel activitățile încât să nu las nimic nefăcut la finalul zilei. În fine, aveam un întreg sistem de stimulente, n-aș vrea să intru în detalii, că nu se știe când mă reprofilez și mă apuc de treaba asta.

Să fim serioși, nu ar fi exclus niciodată, mai ales că acum ar fi mult mai simplu să devin handywoman, dat fiind că există atâtea mașinării și unelte care ușurează semnificativ munca și îți mai dau o speranță, te fac să crezi că oricât de antitalent ai părea, tot sunt niște oameni precum cei de la GTools, care îți pot oferi tot ceea ce ai nevoie. De  exemplu, în compunerea mea din clasa a treia îmi închipuiam că am o casă mare, cu curte și mai mare și vedere către un lac liniștit, curte în care îmi construiesc eu un mic loc de relaxare, cu două leagăne și un hamac. Atunci mă gândeam că ar fi destul de obositor pentru mine să-mi cosesc iarba din micul părculeț de fiecare dată când ar fi cazul, dar aș fi făcut-o totuși cu toată dedicarea dacă mi-aș fi ales job-ul ăsta. Acum însă există atâtea mașini de tuns iarba, încât sunt convinsă că ar fi mai ca o joacă și imediat mi-aș putea vedea de celelalte treburi, nu mi-ar da deloc bătăi de cap.

După aceea mă gândeam, firește, la celelalte treburi pe care le-aș avea de rezolvat, destul de consumatoare de timp și energie la rândul lor. Așa le vedeam eu atunci când scriam că aș tăia cu un fierăstrău manual, precum cel pe care îl vedeam la tataie, toate scândurile pentru cele două leagăne (ambele cu pergolă, unul pentru mine, unul pentru o verișoară, să nu credeți că nu era totul gândit), până aveau să-mi picure de pe frunte broboane de sudoare și aveam să mă trântesc epuizată pe iarba proaspăt cosită, cu mirosul acela invadându-mi nările. Nu-mi închipuiam atunci cât aș putea reduce consumul de energie sau cât de mult timp aș salva cu un motofierăstrău, dar mă gândesc că dacă și în condițiile alea eram așa motivată, ar trebui să mă gândesc acum serios la proiecțelul ăsta personal.

Ah, stai, îmi trebuie casa mare, cu spațioasa curte și vederea spre lac și abia apoi mă pot apuca de mini-părculeț, cele două leagăne și hamac. A, da, ce era cu hamacul? Hamacul era gândit în principal pentru musafiri; era un fel de loc de onoare, păstrat pentru cei care nu erau tocmai de-ai casei, să se relaxeze în voie de fiecare dată când veneau să respire din aerul meu curat și să-mi fotografieze lacul. Și pentru când aveam eu chef de citit, că parcă mai bine se citește din hamac. Totuși, dacă ar fi să mă apuc acum de lucru, aș face mai degrabă un swing bed, aș munci cu drag la tăiat, decupat și asamblat bucăți de lemn pentru cadru, la ales perdelele potrivite și pernuțele cele mai confortabile și la făcut lista cu cărțile de citit acolo, repartizate pe weekenduri.

Eh, până una-alta, îmi rămâne doar să visez, așa cum făceam și-n școala primară, doar că acum am avantajul timpului, care ne-a adus atâta progres încât proiectul ăsta nu pare deloc de neatins, mai ales având la îndemână atâtea scule electrice care ne-au simplificat viața în mod considerabil. Și poate că atunci când o să fie gata, o să mă urc în patul meu care se leagănă, o să arunc din când în când un ochi la apusul de pe lac și o să citesc, înainte de orice altă carte, compunerile mele din clasa a treia.

Articol scris pentru SuperBlog 2015 – Proba 15

6 thoughts on “Dacă ar trebui să aleg, m-aș face meșter

  1. Uite, de asta imi place si mai mult de tine, pentru ca rezonam perfect :))
    Eu visam sa ma fac zgrav si mecanic auto atunci cand eram mica. Imi era ciuda ca meseriile sunt impartite: unele pentru femei, altele pentru barbati. Pornind de la ideea asta, intr-o vacanta de vara, impreuna u o verisoara care locuieste la casa, am vrut sa fac o bancuta sa stam si noi la poarta seara, asa cum era obiceiul pe atunci. Sa nu ne mai strangem la altii la poarta si apoi sa ne-ntoarcem acasa prin bezna din sat, ci sa vina altii la noi. O jumatate de zi am stat sa taiem niste lemne de prin hambar, sa facem picioare la bancuta. Evident ca erau strambe :)))) ca doar nu existau unelte performante pe atunci. Acum, sincer, as rela proiectul cu aceeasi verisoara. Dar cu scule mai bune, evident😀

    • Da, chiar nu înțeleg de ce :-s bine că mi-ai atras atenția.

      Vai, nu cred. Eu doar visam și scriam despre asta, dar mi te și închipui pe tine muncind de zor la băncuță :)) Dar stai un pic, la tine nu era cu ”lasă, mamă/mamaie, duceți-vă voi la ei la poartă, să nu faceți gălăgie la noi?!”
      Oricum, chiar mi se pare că în ultima vreme au apărut atâtea variante simplificate, încât putem duce la capăt o grămadă de proiecte DIY.

  2. Pingback: SuperBlog | Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, și tu poți fi un meșter priceput!

  3. Pingback: Comentariile care intră în folderul Spam ⋆ Ioana Radu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s