Fericirea are gust de cafea

Sunt seri în care pun capul pe pernă și zic: ”oh, abia aștept să vină mâine, ca să-mi beau cafeaua!”
Beau cafea de atât de mult timp, că mi se pare că am început de fapt într-o altă viață. Pe vremea când aveam câțiva ani și păr blond, mama mă lăsa să-mi bag degetul mic sau arătătorul în ceașca ei, ca apoi să gust cu emoție din lichidul negru și amărui, al cărui miros era de-a dreptul fascinant! De-atunci, lucrurile au mers într-un singur sens în povestea noastră de dragoste: spre mai bine. Îmi e alături, draga de ea, ca un partener fidel, atât în momentele bune, cât și atunci când lucrurile nu merg ca unse.
Mă face să zâmbesc și mă ajută să mă bucur de diminețile leneșe de weekend, a fost acolo când am fost tristă și obosită, m-a trecut prin sesiuni, proiecte, teambuilding-uri, licență și disertație, seri de ieșit în club în mijlocul săptămânii și cursuri la 7:30 a doua zi, n-a zis niciodată nu când am avut nevoie de ea și nu mi-a cerut explicații. Vorba aia, “coffee doesn’t ask stupid questions, coffee understands”.

cafea
Stăteam azi-dimineață și mă gândeam, în timp ce-mi sorbeam cafeaua la birou, că am o grămadă mare de amintiri care miros tare de tot a cafea . Chiulurile nevinovate din liceu, date-ul ăla important, la care am purtat un pulover roz aprins și am băut un cappuccino, serile lungi în care lucram la mate pentru bac și nopțile din sesiune în care ne făceam o cafea la 10 noaptea, ca și cum tocmai s-ar fi ivit zorii.

ada coffeeN-o să uit niciodată fața Adei, prietena mea, când a venit la mine la cămin să lucrăm la un proiect, i-am făcut o cafea și a decretat strâmbându-se: e groaznică! A băut-o pe toată, iar eu m-am simțit ca și cum i-aș fi prezentat un prieten bun. Numai noi știm câte cafele de la automatul ”ăla bun” am băut la seminarul de Monedă și câte sms-uri le-au precedat: ”iei și tu cafea când vii? O să adorm pe bancă dacă nu.”

Am organizat proiecte, iar apoi m-am trezit dimineți la rând la ora 7 ca să ajung să le văd întâmplându-se. Le-am savurat cu o cană mare de cafea și cu oamenii faini întâlniți acolo. Cu unii am mai băut cafele și după, unele în localuri călduțe, din cești albe, altele din pahare de carton, în mașină, seara, în parcare la McDonald’s, altele în parcuri, în oficiile de la cămin sau pe holurile înguste.
Am ieșit la o cafea de atât de multe ori, chiar și atunci când am băut doar apă sau am mâncat o prăjitură, încât mi-ar fi greu să-mi închipui viața fără lichidul ăsta magic, deși-mi agresează stomacul și-mi îngălbenește dinții. Nimeni nu-i perfect, nu?

parc cafea

Am băut multă cafea bună în acești nici eu nu mai știu câți ani, dar niciuna nu se compară cu cafeaua aromată făcută de el în primele dimineți petrecute împreună. Mirosul tare, aromat care se se năștea în bucătăria mică în vreme ce eu mai leneveam zece minute în pat, zâmbetul lui mulțumit atunci când mi-o turna în cana pentru zâne, minutele alea în care ne pregăteam amândoi pentru încă o zi lungă și parcă aveam tot timpul din lume să mai stăm împreună. Am băut multe cafele bune, dar niciuna nu mi-a schimbat viața ca asta. Atât de bună era cafeaua asta cu gust de ”ce bine că ne-am găsit, pe unde ai tot umblat până acum?”, încât o vreme bună nu mi-a venit să-i zic că eu nu obișnuiesc să beau cafea pe stomacul gol. Beam două guri și o lăsam în cană, doar de dragul acelor 10 minute.

zana powerpoint

De atunci, au urmat altele și altele, mereu altele, dar cu un gust comun de liniște și fericire. Flat white-ul de pe Lipscani, cafeaua băută pe balconul hotelului din Peștera, mocha de la locanda din Veneția, espresso-urile din Roma, la care primeam avertismente că sunt mici (”espresso Italy, yes?”), cafeaua făcută de mine la ibric în Lefkada și frappe-ul de pe plajă și, desigur, fiecare cafea pe care o bem împreună în weekend. La început ne bazam pe ibric, dar de când avem jucărie nouă, savurăm împreună câte un espresso dublu sau decaf în fiecare sâmbătă dimineață. Cu cafea boabe nu merge, dar din cafeaua măcinată face minuni, scoate fericire într-o ceașcă, și cică ar funcționa și cu monodoze de cafea, dar eu n-am de gând să încerc prea curând, mi-e prea drag ritualul ăsta în care îmi prepar cafeaua aproape de la zero.

Știu, nu există condiții cu care oamenii să nu se obișnuiască, știu, dar trebuie să vă zic: mi-ar fi greu să mă obișnuiesc cu viața fără cafea. Nu doar pentru că m-ar durea capul îngrozitooor, dar uitați-vă un pic, e ca o prietenă bună care-mi știe fiecare slăbiciune și fiecare fericire. Cum te obișnuiești fără un asemenea prieten?

Articol scris pentru SuperBlog 2017

Advertisements

2 thoughts on “Fericirea are gust de cafea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s