Cum mi-am pus aparat dentar la 25 de ani

braces

Sursa: greatsydneysmiles.com.au

Nu-mi amintesc când m-am uitat ultima dată în oglindă și mi-am văzut dinții aliniați. De fapt, nici nu știu dacă i-am avut vreodată drepți, dacă stau bine să mă gândesc. C-o fi de la moștenirea genetică, de la faptul că mi-am ros cu insistență unghiile sau de la toate la un loc și de la încă ceva în plus, nici nu mai contează la urma urmei. Cert e că de când am amintiri cu dinții mei cei definitivi, n-am altă imagine decât cu ei înghesuiți.
Dacă m-a deranjat? Mult mai puțin decât ați crede. Sigur, mi-ar fi plăcut și mie un zâmbet din ăla până la urechi, cu dinți albi și parcă așezați cu mâna, dar dacă n-a fost să fie, m-am obișnuit și așa.

Cum am ajuns totuși să-mi doresc aparat dentar?

Dacă am visat vreodată în copilărie sau adolescență să-mi pun aparat dentar? Hmm, da și nu prea. Cu toții ne amintim, cred, perioadele alea în care părea horror să ai sârme în gură, iar când am prins o frântură din conversația mamei cu stomatologul, care cumva nu-i recomanda să-mi pună aparat, m-am bucurat mult în sinea mea că nu trebuie să trec prin asta. Oh, youth is wasted on the young, vorba cântecului. Am trecut, deci, cu brio prin adolescență fără să zâmbesc ca în reclamele de la pastă de dinți și fără să-mi doresc fierbinte să o fac.

Am început totuși să nutresc dorința de a-mi îndrepta dinții acum vreo câțiva ani, poate vreo 5 așa. Vedeam în jurul meu și pe bloguri tot mai mulți oameni care își puneau aparate dentare la vârstă adultă, eram tot mai aproape de a-mi permite singură costurile pe care le implică și chiar îmi amintesc că i-am zis mamei: “știi, după ce o să am banii mei, ai să vezi că-mi pun aparat dentar”. Însă fobia de dentist și teama că voi face carii de la purtarea aparatului erau mult, mult prea mari, așa că mi-am împachetat visul și l-am azvârlit elegant sub pat.

Când a început visul să se transforme în plan?

În vara asta. Când după multe, multe lupte interioare, am decis că e cazul să-mi înfrunt pentru totdeauna fobia, altfel risc să rămân fără dinți de la 25 de ani. Mă rog, acum exagerez, dar simțeam eu cumva că dinții mei slab mineralizați, poziția lor înghesuită și zahărul, oh zahărul, formează un cocktail perfect pentru carii. Și am avut dreptate, desigur. Când medicul stomatolog la care m-am dus ca să-mi spună cât de multă treabă am, mi-a spus din capul locului că în primul rând am mare nevoie de aparat dentar, am rămas un pic fără cuvinte. Vedeți voi, imaginea unui zâmbet de reclamă era una , dar cu totul alta a fost nevoia asta stringentă pe care mi-o expunea medicul. I-am mulțumit pentru întâlnire, mi-am luat frumos jucăriile, am plecat acasă și am început să caut visul prăfuit pe sub pat, să-l analizez, să-l lustruiesc și să-l așez la loc de cinste, pe o etajeră curată.

M-am învârtit, m-am sucit, am tocit butonul de ”search” de la Google și cred că am istoricul căutărilor plin de ”viața cu aparat dentar”, ”pro și contra aparat dentar”, ”what to know before getting braces”, ”before and after braces” și altele asemănătoare. Apoi într-o zi i-am scris Mirunei, pe care o citesc deja de atâția ani și la care mi-ar fi plăcut să merg să-mi scoată piticii din cap.
Știam însă și că nu s-a întors la cabinet, așa că i-am spus doar ce aveam pe suflet și am rugat-o să-mi spună părerea ei și să-mi recomande pe cineva. Știți, eu nu-i cerusem recomandare de ortodont, eu voiam să mai văd un stomatolog, să mai aud o opinie, însă în viață nu primești mereu lucrurile pe care le vrei, ci și pe cele de care ai nevoie. Miruna mi-a spus părerea ei, mi-a zis ce se întâmplă când dinții stau așa ca ai mei și m-a trimis la un specialist. “Scrie-i pe Facebook, mi-a zis, și spune-i că te-am trimis eu.” Și eu am ridicat o sprânceană. Și-apoi am amânat. Am tot amânat. Am fost și la lansarea de carte a Ioanei – Prințesa Urbană, am zărit-o pe Miruna și mi-a fost jenă să merg să o salut, pentru că tot amânasem. Până într-o zi când am pus piciorul în prag și mi-am făcut programarea.

Cât timp a trecut de la primul consult până la montarea aparatului?

Drumul până aici a fost destul de lung și nu chiar ca o plimbare prin parc. Am avut prima consultație la începutul lui octombrie și la câteva zile după mi-am făcut dosarul ortodontic (radiografii, fotografii, modele), dar abia pe 18 ianuarie mi-a fost montat aparatul pe arcada superioară. Am avut multe lucruri de reparat și de pus la punct înainte, multe ore de stat pe scaunul ăla și gândit la un milion de lucruri, am avut săptămâni în care am mers și de 3-4 ori la stomatolog, zile în care nu mai aveam niciun chef de încă o anestezie, de încă o seară petrecută în cabinet, în loc să stau în fotoliu și să citesc.

Am ales să merg la aceeași clinică și la ortodont și la stomatolog, pentru că m-am simțit bine de când am pus piciorul acolo, deși tremuram de emoții. Am cerut ortodontului (cu care am rezonat din prima clipă) și o recomandare de stomatolog și am ajuns la un medic cu un zâmbet la fel de cald, care m-a încurajat și a avut toată răbdarea cu mine, mi-a explicat de fiecare dată ce urmează să facem și, vă spun din toată inima, m-a vindecat de fobia de stomatolog.
Știți, fobia de stomatolog este o realitate, nu o fiță, nu sunt povești de adormit copiii ce vă spun eu aici, nu vă doresc să simțiți vreodată ce simțeam eu când auzeam sunetul frezei apropiindu-se de capul meu, cum îmi transpirau palmele și mi se făcea rău de la stomac când doar ce intram în sala de așteptare, cum mă apuca greața și-mi venea să mă închid în baie sau să fug mâncând pământul. Din cauza asta am și ajuns să am nevoie de 4 luni de tratamente înainte să pot să-mi pun aparatul.

Cum m-am obișnuit cu aparatul?

Acum, după trei săptămâni de la montarea aparatului, am început să mă obișnuiesc din ce în ce mai mult cu el. E deja o parte din mine, deși doar temporar, e acolo să mă ajute să am un zâmbet mai sănătos și deja au apărut primele schimbări vizibile, se mișcăăă! Și încă nu mi-am pus și jos!

Dacă aveți nevoie de aparat dentar, dacă vă doriți să zâmbiți cu toți dinții ca-n reclamele de la pastă de dinți, puneți mâna pe Google, căutați câteva informații, dar nu le luați pe toate de bune. Căutați un ortodont sau mai mulți, cereți păreri avizate, alegeți un medic cu care simțiti că rezonați și în care aveți încredere, apoi lăsați Google-ul în pace și lăsați-l pe medic să vă trateze 🙂 Sigur, puteți să vă uitați la câte video-uri de ”înainte și după” vreți pe Youtube, sunt motivante, știu!

Acum că știți cum mi-am pus eu aparat dentar, promit să revin și cu alte articole pe tema asta, am să împărtășesc tot ce cred că i-ar putea ajuta și pe alții și da, am să revin într-o zi și cu numele medicilor datorită cărora merg acum la dentist ca la salon.

Până una, alta însă, zâmbete sănătoase și fericite să avem, că perfecțiunea e overrated!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s