Am scris un guest post pe Back To Romania despre o destinație zen

Acum câteva luni citeam la Ioana despre un loc fain de lângă Brașov, cu o priveliște minunată, unde poți merge să te relaxezi câteva zile, departe de jungla capitalei. Inutil să spun că deja l-am pus pe listă și-și așteaptă rândul cuminte, însă nu despre lista mea de dorințe călătoare este vorba acum. Acel articol era primul dintr-o rubrică nouă pe blogul Ioanei, Destinații de încărcat baterii, prin care își propune să publice guest-post-uri pe blogul ei, ca să strângem laolaltă cât mai multe idei de locuri faine. Locuri în care să evadăm măcar și pentru două zile, să ne mai punem ordine în gânduri, să ne deconectăm, să ne încărcăm cu energie pozitivă.

M-am entuziasmat tare și după o  bucată bună de vreme am reușit să pun într-un text o parte din frumusețea, liniștea și energia pe care le-am găsit eu în satul Peștera, Moieciu. Vă invit să intrați pe blogul Ioanei dacă vreți să citiți articolul (aveți mai jos linkul), iar apoi să mai petreceți ceva timp pe la ea, că scrie foarte fain și-o să aflați o mulțime de lucruri interesante 🙂

O destinație zen pentru când ai nevoie să-ți fie liniște – Peștera, Moeciu

pestera moieciu

4 zile în Belgia: Bruges, Bruxelles, ciocolată și bere (I)

bruges canal

La jumătatea lui octombrie am fost într-o mult prea scurtă vacanță în Belgia. Inițial trebuia să fie Praga, însă nu s-au aliniat astrele și ce bine că n-au făcut-o! Îmi doream de mult să ajung la Bruges, văzusem multe poze faine și primisem o mulțime de recomandări, iar niște bilete de avion convenabile către Bruxelles (aeroportul Charleroi) au fost picătura care a umplut paharul. Le-am cumpărat și-am început să facem planuri.

Am stat în Belgia 4 zile, prima parte petrecând-o în Bruges, iar cea de-a doua în Bruxelles. Pe scurt, treaba stă cam așa: Bruges este un orășel superb, pe care toamna cred că l-a făcut încă și mai frumos, unde oamenii pare că au timp de orice, unde bicicletele sunt, cred, mai multe decât mașinile, iar eu m-am simțit absolut mi-nu-nat. Bruxelles-ul este un oraș aglomerat, colorat cumva, care aduce un pic cu Parisul și care mi s-a părut destul de murdărel, dar recunosc că m-am plimbat mai mult prin centru, unde era și foarte plin de turiști și e posibil ca și asta să fie o cauză.

Pentru că am totuși destul de multe de povestit despre excursia asta, am decis să împart materialul ăsta în două. Voi lăsa Bruxelles-ul pe data viitoare, iar astăzi povestim despre Bruges, orașul bicicletelor, nu înainte de a vă povesti rapid cum am călătorit către și în Belgia, în caz că vreți să vă programați o excursie acolo.

Transportul către și în Belgia

București – Bruxelles Charleroi – Bruges – Bruxelles – Bruxelles Charleroi

După cum spuneam, am zburat de la Henri Coandă către Charleroi (aprox. 60km de Bruxelles) și înapoi tot pe aceeași rută. În Belgia ne-am deplasat cu autocarul, pentru că era un pic mai convenabil decât cu trenul, dar merită să vă uitați înainte, că nu se știe ce oferte prindeți. Avantajul la tren e că pleacă mai des și se mișcă mai rapid.
De la aeroport la Bruges am călătorit cu Flibco, de la Bruges la Bruxelles cu Flixbus (am stat la etaj într-un autocar mare, care mergea mai departe spre… Praga, ce să vezi), iar de la Bruxelles înapoi la aeroport – din nou cu Flibco.

Transport în Bruges și Bruxelles

În Bruges am mers numai și numai pe jos, cu excepția a jumătate de oră în care ne-am plimbat cu barca pe canal. E un orășel în care, chiar și cu bagaj, cel mai bine te deplasezi pe jos sau cu bicicleta. Au și autobuze, însă nouă traseele nu ni s-au părut convenabile, tot am fi avut mult de mers pe jos, așa că nu merita să ne batem capul și să dăm banii.
În Bruxelles am mers cu tramvaiul (și prin subteran, și la suprafață) și metroul, o călătorie costă 3 euro, iar un card valabil 24 de ore pe orice mijloc de transport – 7 euro. Convenabil, aș zice.

 

Bruges, orașul bicicletelor

Bruges church

Îmi doream de mult, de mult să văd orașul ăsta, chiar dinainte să ajung la Veneția, ca să nu credeți că m-a atras doar fiindcă are canale și mai e numit uneori “Veneția nordului” (ca multe alte orășele, să știți). Am vrut să mergem într-o iarnă, însă suta de kilometri dintre aeroport și orășel ne-a tras înapoi, alături, desigur, de vremea mai puțin prietenoasă. Oh, și ce bine că am amânat! Nu pot să cred că Bruges-ul ar fi mai frumos în alt anotimp decât toamna.

N-aș putea să spun că am vizitat cine știe ce sau că aș putea face o listă cu atracțiile turistice care trebuie văzute, ci mai degrabă vă pot recomanda să vă plimbați mult, aiurea prin oraș.

 

Pe unde ne-am plimbat prin Bruges

Piața Centrală (Grote Markt) este foarte frumoasă, Turnul Belfort veghează de acolo peste tot orășelul (se poate urca în el, însă era prea mare coada, așa că am renunțat),  iar morile de vânt sunt frumos așezate pe niște dealuri micuțe de tot în mijlocul orașului, în așa fel încât din poze ai senzația că-s pe ditamai câmpul. Am dat o fugă și prin Minnewater Park și încă într-un alt parc în care mirosea puternic a iarbă (nu din aia proaspăt cosită) și-am stat lângă un cățel minunat.

bruges belfort

moara de vant bruges

windmill bruges

minnewater park bruges

Am vizitat Muzeul Berii, unde pe lângă experiența multimedia (primești o tabletă pe care o îndrepți spre diverse obiecte sau locuri din camere și ești direcționat spre un material audio sau de citit), din care am aflat o grămadă de lucruri despre procesul de producție, despre istoria berii, despre mituri și felul în care berea se combină cu mâncarea, am avut și oportunitatea să mirosim diferite tipuri de hamei sau de arome pe care le întâlnești în bere. Îmi amintesc că scorțișoara și cardamomul se simțeau tare fain, iar anasonul stelat, ca de obicei, înfiorător de puternic. Am aflat că femeile sunt de fapt mai bune la degustat berea decât bărbații, fiindcă au mai multe papile gustative, dar și că, acum muuult timp, un anume Sfânt Arnoldus îi încuraja pe oameni să bea bere, fiindcă apa era… periculoasă! Da, pentru că multe boli s-au transmis pe vremuri prin intermediul apei.
La finalul călătoriei am coborât în Pub-ul muzeului, unde am încercat câte o bere din multitudinea de variante și am spus la revedere. Doar muzeului, nu și berii, pe care am savurat-o pe deplin în călătoria asta.

This slideshow requires JavaScript.

Muzeul Ciocolatei, sau Choco-story, a fost un loc unde mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam datorită faptului că ne-au îndopat cu ciocolată. Muzeul în sine nu este ceva impresionant, însă poți afla o grămadă de lucruri atât despre procesul de fabricație, cât și despre drumul ciocolatei prin istorie. De exemplu, am aflat acolo că ciocolata a ajuns în Franța prin căsătoria prințeselor spaniole cu regii francezi, dar și cum au fost inventate pralinele, ori faptul că două ciocolate cu aceeași concentrație de cacao pot avea gusturi foarte diferite. Ba le-am și gustat pe loc. Pentru că, da, asta-i super fain la muzeul ăsta.
La intrare am primit o tabletă mică de ciocolată cu lapte, apoi am prins o demonstrație și domnișoara de-acolo ne-a dat să și mâncăm după ce ne-a arătat cum se fac pralinele, după care ne-am plimbat pe la fiecare etaj, unde găseam un dozator cu mici năsturei de ciocolată albă, neagră sau cu lapte. Puteai să mănânci cât te ținea pancreasul, atâta timp cât nu-ți umpleai buzunarele. De bun-simț, desigur. A fost fain și dacă n-ați mai fost la un astfel de muzeu (știu că mai sunt prin Europa) chiar merită să mergeți o dată.

This slideshow requires JavaScript.

 

Plimbarea cu barca pe canale este o experiență tare faină, pe care o recomand din suflet dacă prindeți vreme frumoasă. Mă gândesc că dacă vă plouă și vă suflă vântul nu mai e chiar așa fun. Durează 30 de minute și sunt multe stații în care vă puteți îmbarca, biletul costă 8 euro pentru adulți și vă garantez că sunt bani bine cheltuiți. E relaxant, plăcut și e frumos să vezi unele clădiri și din altă perspectivă.

This slideshow requires JavaScript.

În ultimele ore am dat o fugă și la Muzeul Torturii, unde ne-a întâmpinat însuși Vlad Țepeș. Am văzut chestii îngrozitoare, care m-au făcut încă o dată să-mi exprim recunoștința pentru faptul că trăiesc în epoca în care trăiesc.

 

Mâncarea, ciocolata și berea

În ce privește mâncarea, o să simțiți peste tot mirosind a cartofi prăjiți (și probabil alte chestii prăjite) și waffe. Cartofi am mâncat o singură dată și nu m-au impresionat cu nimic, sunt niște cartofi congelați și prăjiți într-un ulei mult prea folosit. Am încercat un sos cald pe bază de bere neagră, care nu i-a făcut cu nimic mai buni, așa că am renunțat.

Waffele în schimb sunt foarte bune și vă recomand toppingul de căpșune și caramel, yummy! Dacă e prea coadă la Chez Albert, nu pierdeți timpul, mergeți la Oyya. E la câteva minute distanță, iar waffele sunt la fel de bune. Bonus: au și gelato! Cafea este însă proastă, nu recomand 🙂

This slideshow requires JavaScript.

Despre ciocolata belgiană ce ar mai fi de spus? Că-i așa de bună încât pare dovada dulce că Dumnezeu vrea să fim fericiți? Că mirosul ei îți inundă nările pe orice străduță, fiindcă două din trei magazine sunt ciocolaterii? Vă recomand să gustați și să încercați, au diverse combinații și e păcat să plecați de acolo fără să testați câte ceva. Am mâncat una bună cu biscuiți speculoos, recomand 🙂

În ce privește berea belgiană, doamnelor și domnilor, să știți că băieții ăștia știu ce fac! Am încercat beri blonde, brune, cu cireșe, fără, mai tari sau mai slabe, mai amare, mai blânde, dublu fermentate, triplu fermentate, toate sunt bune. Sigur n-au fost toate pe gustul meu, însă sunt cu siguranță mult mai bune decât berile mainstream pe care le încercasem până atunci. Mi-au rămas în cap câteva nume, pentru cine e interesat, pentru că pe unele le puteți găsi și în România: Duvel, Le Fort, Brugge Tripel, St Bernardus, Paix Dieu. 

belgium beer

Ride a bike and you can rule the town

Oamenii din Bruges merg mult, mult de tot cu bicicleta. Nu vezi stradă fără biciclete, iar multe dintre ele nu-s securizate în vreun fel, însă poartă coșulețe, decorațiuni cu flori, ori portbagaje încăpătoare în spate. Trebuie să fii foarte atent și să te dai din drum și spun asta pentru că noi, ca turiști, avem deseori tendința de a merge pe mijlocul drumului pe străzile cu piatră cubică. Nu, în Bruges nu prea sunt străzi pietonale, să știți 🙂

Pe când ne îndreptam de la autogară spre cazare, am văzut ceva ce mi-a dat o altă perspectivă asupra lumii. Eram pe o stradă cu sens unic, iar un autobuz pe jumătate plin își vedea de treabă pe singura bandă disponibilă. La o intersecție, de pe o străduță laterală ieșea o biciclistă. Domnișoara a oprit, oferind prioritate, moment în care șoferul autobuzului a oprit și el și i-a făcut semn să treacă. A trebuit să vină cineva să-mi închidă gura, ca nu cumva să-mi intre vreo muscă. Am spus cumva că în Bruges oamenii merg mult pe bicicletă? Rectific: în Bruges, oamenii pe biciclete guvernează orașul! Și este foarte, foarte frumos!

Cred că aș putea scrie pagini întregi despre orășelul ăsta, mi-a plăcut mult de tot și mi-aș dori să mă întorc cândva. Aaum am să închei totuși acest articol cu speranța că v-am deschis apetitul pentru o nouă călătorie, chiar dacă nu neapărat la Bruges. Vă mai las cu câteva imagini și revin cât de curând cu partea doua a excursiei din Belgia, și anume cele aproape două zile petrecute la Bruxelles 🙂

Călătorii plăcute vă doresc!

This slideshow requires JavaScript.