Poți să fii rupt de oboseală și dacă n-ai copii!

În ultima vreme aud tot mai des replica asta preferată a părinților: nu știi ce înseamnă să fii rupt de oboseală până n-ai copii. Și nu e spusă așa, unor oameni pe care chiar îi cunosc în detaliu și știu prin ce au trecut în viață, care le e programul, ce și cât mănâncă la prânz și la ce oră le sună alarma. Nu, e spusă tuturor. Se pare că există perioada de timp dinainte de copii și apoi există viața. Aia adevărată și obositoare, de după copii.

Băi, eu n-am copii și, din fericire, am privilegiul unei vieți ok, în care nu prea știu ce înseamnă să fii rupt de oboseală. Dar știți care-i treaba? Sunt oameni ca mine, adică fără copii, care chiar știu ce înseamnă să fii rupt de oboseală! Pe bune, sunt 100%  sigură că există.

Îi știți pe oamenii aia care operează pe creier 7 ore, după ce au ieșit poate dintr-o gardă, apoi se duc în ambulator să consulte niște pacienți, apoi pleacă acasă, își pun la spălat și pleacă la cumpărături, că trebuie să aibă grijă de o mamă bolnavă? Personal, nu știu pe nimeni exact așa, dar sunt sigură de tot că există.

Și mai există oameni cu afecțiuni autoimune, care nu sunt vizibile cu ochiul liber, pentru care oboseala cruntă, dar cruntă, înseamnă să urce scările de 3 ori în aceeași zi și să meargă prin soare jumătate de oră. Și oameni cu probleme la inimă sau picioare, pentru care oboseala înseamnă să se ridice din pat să-și ia un pahar cu apă. Și oameni care muncesc 15 ore pe zi pe câmp, cu soarele în cap, ori femei care poartă scutece și nu se ridică ore întregi de pe scaunele lor din fabricile din Bangladesh, ca să îmbrăcăm noi cămășile alea ieftine și faine de la magazinele din mall-uri. Și multe alte categorii de oameni care-s rupți de oboseală, deși nu le plânge nimeni mic din camera cealaltă.

Oamenii ăștia, cu toții, există! Sunt oameni care știu ce înseamnă să fii rupt de oboseală dinainte sau fără să aibă, poate, copii.

Sigur, ocupația de părinte e a dracului de solicitantă și te poți considera extrem de norocos dacă te trezești în brațe cu un copil care doarme câteva ore legate pe noapte. Ca să nu mai zic că ai responsabilitatea de a crește și modela un OM (de care, să fim serioși, mulți nu se achită, dar asta e cu totul altă discuție). Nu contest asta, să fie clar înainte să simt roșiile cum vin spre mine. Însă sunt sigură, sigură de tot, că poți să știi ce înseamnă să fii rupt de oboseală și dacă nu ai copii! Doar pentru că e o oboseală diferită, asta nu înseamnă că dacă n-ai copii, n-ai voie să mai zici că ești rupt. Hai să ne luăm un pic de timp de gândire înainte să aruncăm vehement în stânga și în dreapta cu replica asta. Pentru că, din păcate, sunt o mulțime de oameni care nu-s părinți, dar care abia se mai țin pe picioare din cauza oboselii.

Gata rant-ul de azi. Over and out. Săptămână neobositoare vă doresc! 🙂

tired parent

Ei sunt rupți de oboseală.

doctor exhausted tired

Și el este rupt de oboseală.

tired patient

Și ea este ruptă de oboseală.

factory workers bangladesh

Și ei sunt rupți de oboseală.

Sursa foto 1, 2, 3, 4

11 thoughts on “Poți să fii rupt de oboseală și dacă n-ai copii!

    • Miss I. says:

      Pai sa stii ca la articolul ala mi s-a umplut si mie paharul si chiar am remarcat comentariul tau. De atunci am tot amanat sa scriu, am zis sa fiu sigura ca vreau sa trimit asta in internet. O luna si ceva mai tarziu, nu mi-a trecut, asa ca am scris 😀

  1. Madi says:

    Eu am copil si *nu* sunt ruptă de oboseală, dar înțeleg ce zici 🙂 Dar hai sa ne gandim ca sunt doctori care operează pe creier și fac garzi lungi, cum ai zis tu….si mai au si copii acasă. Oboseala până la urmă tine de percepția fiecăruia și de toleranța sa la nesomn. Ce e adevărat e însă că dacă ai un copil mic care nu doarme ci te trezeste din ora in oră, te simti ca intr-un experiment medical si înțelegi ce e aia lipsa acută de somn: pur si simplu oboseală psihică si implicit instabilitate emoțională.

    • Miss I. says:

      Woah, lucky you, s-o ții tot așa! 😀 Bine, mă gândesc că fetița ta e puțin mai măricică acum, se mai schimbă lucrurile, bănuiesc.

      Și da, sunt perfect de acord. Asta vorbeam și cu Miruna pe Facebook aseară, că e și mai rău atunci când se adună mai mulți factori. Să ieși dintr-o gardă și operație, iar apoi să ai un copilaș acasă care te ia de bun la jucat cu păpuși sau tractoare, ori are temperatură 38, asta clar e mult mai greu.
      Cred că problema e că oamenii vorbesc comparând viața lor de dinainte de copii cu viața lor de după copii. Și nu se gândesc că poate oboseala experimentată de ei înainte de copii e diferită față de oboseala altora înainte de copii.

      Lipsa de somn e cu siguranță dureroasă, nu degeaba era folosită cândva drept metodă de tortură 😦

  2. Luiza Maria says:

    Marturisesc ca este prima oara cand aud expresia. Mi se pare ca cine o foloseste este cel putin limitat sau orizontul lui, in ce priveste cunoasterea de orice fel, este limitat.
    Numai „Lipsa de somn e cu siguranță dureroasă, nu degeaba era folosită cândva drept metodă de tortură“ si inseamna o infinitate de situatii.
    Fiecare isi are termenele de comparatie. Partea mai putin placuta este acea in care influenteaza pe altii. Eu sper in dorinta fiecaruia de as fauri viata dupa propriile simtiri.
    Numai bine si frumos!

  3. o femeie says:

    Cred ca s-a pierdut comentariul meu. Poate verifici in spam?

    Ideea ca un parinte ajunge mort de oboseala si pt ca nu are de ales. Un dr chirurg poate alege, poate sa zica stop la consultatii si sa evite operatiile lungi tocmai pt ca nu rezista de oboseala, ba chiar mi se pare incompetenta ca un dr chirurg sa fie mort de oboseala si sa mai opereze. E o alegere! (sau burnout, si se da pensionare pe 6-12 luni aici pt asa ceva) .
    La 19 ani eram moarta de oboseala: eram in discoteca (antecesoarea clubului) pana la 4 dim. si de la 7 30 la cursuri la facultate, pana cand am zis stop 🙂 – dar era alegerea mea, si intr-o zi am oprit si nu am mai fost decat 1-2 ori pe an la discoteci si asta pana la 1-2 noaptea, nu pana incep sa mature 😀 😀 .
    Ca parinte, desi disciplinata si culcata la 22:00 si cu o alimentatie impecabila si fara cafele/zahar/ stimulanti neuronali, dupa 2 treziri peste noapte de la niste picioare primite in cap ca asa a fost soarta, sunt moarta de oboseala. Si cand se repeta cativa ani, devine cronic si afecteaza tot corpul. Si mai nasol, cand a crescut copila si nu se mai trezea noaptea deloc ma trezeam din puterea obisnuintei (ca sa nu ma foiesc in pat mergeam si scriam mailuri, calcam, impatuream haine etc pt 1-2 ore, noapte de noapte). Si nu, nu am de ales (dar inteleg, nu scuz, doar inteleg, pe parintii care pleaca de acasa pt ca nu mai suporta asa ceva – sunt morti de oboseala).

    • Miss I. says:

      Heei! Scuze, am chiulit atata de mult ca n-am mai ajuns sa raspund. Nu gasesc nimic in spam, din pacate, dar mersi ca ai revenit 😀

      Sa stii ca eu inteleg de ce a avea copii este la un alt nivel. Nici macar nu am nevoie de argumentari ca sa zic ca a avea copii te solicita diferit, problema mea este ca nu mi se pare super fair sa zicem “ah, n-ai copii, nu stii ce inseamna sa fii rupt de oboseala”. In primul rand pentru ca este cumva “dismissive” (nu reusesc sa gasesc cuvantul in romana) si oamenii care nu au copii (inca sau deloc, niciodata) nu trebuie sa simta ca nu pot sa se planga niciodata, ci sa stranga din dinti, din moment ce nu au copii. Si in al doilea rand pentru ca, asa cum am mai spus, e foarte posibil (nu, n-am date, doar ma gandesc eu asa) ca oboseala unora de dinainte de copii sa fie ca a altora dupa copii.

      Then again, si sa ai copii este (sau ar trebui sa fie) o alegere. E adevarat ca odata ce ai facut alegerea asta, dupa aia da, nu prea mai ai de ales, te trezesti :))

      Cat despre stresul si grijile de care vorbeai, sunt de acord, cu siguranta ca te obosesc enorm. Am spus-o si o mai spun: sa faci un copil mi se pare responsabilitatea suprema, daca vrei sa o faci ca lumea. Ca te gandesti ca iei un pui de 3 kg si trebuie sa faci “om mare” din el, asa cum stii tu mai bine. Uneori ma surprind pe strada auzind conversatiile unor copii (intre ei sau cu parintii) si ma gandesc “pfff, oare cata atentie, energie si rabdare s-au investit ca sa vorbeasca asa?” Asta fiind doar un exemplu, desigur.

      P.S. Stiu ce-i discotecaaa! Am prins-o, dar nu eram suficient de mare cat sa si merg :))

  4. o femeie says:

    si celalalt comentariu vorbea de stresul responsabilitatii care oboseste ma mult ca nedormitul. Grija imbolnavirii, grija zilei de maine, grija alegerii alimentatiei/medicului/gradinitei/merge/nu merge la munca/scolii/ sa duc la extra activitati/ sa nu duc / soacra mi-a zis ca e copilul neingrijit ca a luat paduchi etc. lasa deseori parinteala fara vlaga.

  5. Maria says:

    Eu am auzit la fostul loc de munca ”daca nu ai copii de ce rupi usa si nu stai peste program”? Acel ”peste program” insemnand de la ora 16 pana la ora cel putin 20…. Adica daca nu am copii inseamna ca nu am viata dupa ora 16… wtf? Toata viata se raporteaza la a avea copii sau nu.. Really?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s