11-le se adaptează

Acum ceva vreme am primit o leapșa de la Camelia, pe care nu am ignorat-o, doar că nu am avut dispoziția necesară pentru ea, am zis că mi-o veni inspirația. Și pentru că de multe ori am probleme atunci când vine vorba de lepșe în ceea ce privește următorii ”jucători” și pentru că inspirația m-a părăsit grav zilele astea și nu pare să revină,  o să mă abțin de la a o pasa și doar vă povestesc 11 lucruri despre mine, plus o să-i răspund Cameliei la cele 11 întrebări ale ei 🙂

So, here we go.

  1. I love coffee and chocolate. Ok, and shoes. Chopin. Jazz. And English, as you can see.
  2. Nu-mi place să vorbesc mult la telefon, în schimb îmi plac sms-urile.
  3. Vorbesc mult. În clasa I am fost dată afară din clasă fiindcă vorbeam în timpul orelor. Cam atât de mult vorbesc.
  4. Pot să fiu gata foarte repede și sunt punctuală dacă durează ceva până ajung în locul respectiv. La facultate întârzii mereu, tocmai fiindcă fac doar 3 minute până acolo.
  5. Vreau să învăț rusă.
  6. Mă uit la filme cu război, Holocaust, evrei, deși de fiecare dată zic ”ăsta a fost ultimul!”. Și-mi plac  filmele lui Almodóvar în ultima vreme.
  7. De multe ori sunt control-freak.
  8. Nu știu să înot.
  9. Nu mănânc tort diplomat decât foarte rar, când am poftă, dispoziție, ziceți-i cum vreți. Și trebuie să fie foarte bun. Altfel, anything chocoholic rules.
  10. Aș vrea să am o bicicletă și să nu-mi fie frică să merg cu ea pe stradă în București.
  11. Îmi place să fac prăjituri.

1. De ce ai face leapșa asta?
Pentru că am primit-o de la cineva pe care o citesc zilnic și-mi pune un zâmbet pe buze. Plus, mai am o șansă să scriu ceva pe blog deși nu prea am tragere de inimă zilele astea.

2. O decizie pe care ai luat-o, și-ai schimba-o
Mi-am făcut un piercing în ureche acum vreo cinci ani și era să rămân fără. Fără ureche.

3. ”În dragoste și-n război, totul e permis”. Adevărat sau fals?
Una grea. Nu știu, aș zice că nu.

4. Ce întrebare te face să te fofilezi?
”Câte limbi străine știi?”

5. Subiecte tabu
Istoria, că nu prea știu.

6. Obiectul de care nu te desparți
Telefonul, clar. Da, sunt o dependentă.

7. Muritor sau ne
Muritor, clar. E de ajuns.

8. Ce te întristează
Că n-am bani acum să-mi iau niște pantofi roșii. I’m serious, call me superficial.

9. Ultimul coșmar
Mă fura o tipă pe stradă și pe lângă că voia să taie cureaua unei poșete pe care abia o cumpărasem, deși i-o cedam, numai s-o poarte, că era drăguță, a scos un pistol și a împușcat o femeie. Am realizat ulterior că pe mama. Mda.

10. 3 filme de văzut neapărat
La vita e bella, The Shawshank redemption, Eternal sunshine of the spotless mind

11. Urăști să…
…hmmm. Să spăl vase. Da, asta e.

Gata, asta fu. Am adaptat-o, v-am zis 😀

Advertisements

Am învățat

Am făcut vreo trei introduceri la articolul ăsta și încă nu m-am hotărât cum ar trebui să încep. Dacă ar trebui să vă spun că am fost plecată în teambuildingul de la VIP și că pe lângă zâmbete și distracție am vărsat niște lacrimi serioase duminică, sau dacă ar trebui să vă spun doar că am primit o leapșa. Nu știu dacă să spun că uneori simt că am multe de povestit, dar nu-mi găsesc cuvintele sau doar să-i mulțumesc lui Miss S. pentru că m-a rugat să scriu  despre 10 lucruri pe care le-am învățat în timp. Chiar nu știu ce să fac. Hai mai bine să vă spun care-s alea 10 lucruri și mai vorbim după, ok?

1. Everybody lies. E bine să știi asta, e bine să nu iei de bun tot ce ți se spune, ca să nu simți că-ți cade cerul în cap când afli diverse chestii. E bine să te aștepți că o să fi mințit (și nu de câteva ori) și să știi să… deal with it. Poate că nu e neapărat ”sănătos” să ne obișnuim cu asta, să ni se pară că e parte din normalitate, dar indiferent că vrem sau nu, e un adevăr și e mai bine să fim pregătiți.

2. Oamenii nu-s mereu ceea ce par. Unii or să te dezamăgească rău de tot, o să îți vină să-ți dai palme pentru că nu ți-ai dat seama de la început de ce sunt în stare, iar alții or să te impresioneze plăcut pentru că nu te-ai fi așteptat niciodată ca în spatele măștii lor să se ascundă așa ceva. Nu judeca o carte după copertă.

3. Nu încerca să schimbi lucruri la tine pentru că așa vor alții. Niciodată, dar niciodată, nu vei putea fi pe placul tuturor și te vei trezi că te uiți în oglindă și-ți dai seama că nu te mai recunoști. Ai tăiat bucăți din tine pentru ca unul și altul să te placă și vei ajunge să nu te mai placi nici măcar tu.

4. Zâmbește des. Ne amintim mereu de momentele în care ne-am enervat, am plâns, am țipat, dar mai rar de momentele în care am zâmbit sincer, din motive mai mărunte sau mai importante. De când sunt în București mi-am dat seama că majoritatea oamenilor sunt niște triști când merg pe stradă și eu vreau să zâmbesc mai des. Deci cât pot merg zâmbind pe stradă, că nu am probleme așa grave încât să fiu numai încruntată.

5. Fii sincer cu tine. Dacă fiecare mințim uneori în relațiile cu ceilalți, cred că e crucial să nu ne mințim pe noi. Punct.

6. Oamenii sunt diferiți, au păreri diferite, dar sunt frumoși așa și nimeni nu deține adevărul absolut. E important să fim toleranți. Asta nu înseamnă să ne lăsăm călcați în picioare. Niciodată să nu lași pe cineva să te calce în picioare. Nici pe tine, nici lucrurile la care ții sau în care crezi.

7. Nu e timp. Fă tot ce simți că trebuie să faci, ia decizii înainte să fie prea târziu și nu uita să le spui oamenilor importanți din viața ta că sunt importanți. Nu controlăm viața și e posibil ca mâine să nu le mai poți spune. Că așa e viața asta.

8. E bine să știm multe. Să învățăm, să citim, să ascultăm, pentru că nu știm niciodată între ce oameni ne vom învârti și e frumos să poți purta conversații pe diverse teme. Plus că în viața asta ți se pot lua multe, dar ce-ai văzut și ce-ai învățat, nu.

9. Sunt oameni care te vor ierta indiferent de cât de mult îi vei răni, că așa sunt ei programați. Dar de ce să-i rănești mereu?

10. Oamenii vor vorbi despre tine fără să te cunoască, nu te crampona de chestia asta. E important să știi tu și persoanele care trebuie care e adevărul și e de ajuns.

Bonus. Ai grijă ce alegi în viață. Oamenii sunt mai importanți decât lucrurile. Oamenii sunt făcuți ca să fie iubiți și lucrurile ca să fie folosite. Nu invers.

Eu tot învăț lucruri în fiecare zi, uneori învăț din greșelile altora, alteori din ale mele, dar tot e bine, măcar să țin minte tot și să le iau în considerare în fiecare zi 🙂

Pasez leapșa Oanei și Oanei S., dacă o vor.

Good morning, sunshine!

Ok, probabil că la ora asta e mai potrivită o adresare de genul ”Good evening, little star!”, dar titlul articolului de față nu este o formulă de adresare către voi, ci modul în care îmi place mie să ”salut” diminețile în general. Acum, că nu-mi iese mie de fiecare dată, asta e cu totul altă problemă.

Atunci când eu eram privată de elementul poate definitoriu al secolului XXI, internetul, am primit leapșa de la Oana, care mă ruga să vorbesc despre diminețile mele. Ei bine, eu despre asta am scris mai demult, când anticipam un articol de toamnă datorat programului de studentă 🙂

Ok, de vreo săptămână și ceva lucrurile s-au cam schimbat, e drept. O dată la două săptămâni, am lunea un seminar de la 7.30. Atunci mă trezesc cam pe la 6.40, stau 5 minute iar apoi mă pregătesc până pe la 7.00. După asta mănânc și îmi mai aranjez ce am de luat cu mine, iar pe la 7.20 sunt deja pe scări. Da, fac cam 2 minute până la facultate, cum spuneam, deci am timp! 😀
În zilele în care am cursuri mai târziu mă trezesc după ceasul biologic, iar asta înseamnă rar mai târziu de 9 și ceva. Nu pot dormi mai mult. Atunci am timp să mănânc și să beau un ness eventual, în timp ce verific mail-urile și blogurile, după care să mai citesc. Vorbesc în perspectivă acum, desigur, pentru că încă nu prea am avut multe cursuri de citit, teme sau cărți ca să aprofundez. N-am nici măcar card ca să intru la biblioteca ASE, așa că momentan sunt destul de relaxată dimineața. Să vedem mai târziu, că sigur se mai schimbă lucrurile. Am așa o vagă bănuială că zilele de joi, când am după-masa și curs și seminar de mate, or să înceapă foarte devreme și or să aibă în meniu: mâncare, mate, cafea, mate, mate, mate, mate.
În fine, mai sunt zilele de weekend. Mâine plec acasă, deci sâmbătă și duminică o să fie relaxare dimineața, o să-mi beau cafeaua cu mama personală și o să stăm la șuetă, dar în weekendurile pe care le petrec la București cel mai probabil o să mai merg în parc cu bicicleta cât mai e frumos și am timp, iar apoi o să-mi fac ceaiuri și cafele calde, mai văd un film sau mai citesc o carte (de care carte, nu știu: că e de microeconomie, de mate sau de beletristică).

Momentan, cam asta e, diminețile mele au suferit o schimbare și încă n-am un program bine stabilit, dar o să vă țin eu la curent cu aceste aspecte importante ale vieții mele, că nu știu dacă am menționat că eu-s matinală și prima parte a zilei e importantă la mine. Motiv pentru care și-mi pare rău că am mate după-masa la facultate, am un randament mult mai bun dimineața. Eh, asta e, omul se adaptează 🙂

Ok, asta a fost tot. Leapșa o poate lua oricine, hai că nu e greu!

Good night, little stars! 😛

Shoppingmania

Am primit o leapşa de la Misce şi tocmai mi-am amintit că parcă în august se dă startul reducerilor de vară…hmm, sună bine 😀

1. Cu cine îți place să mergi la cumpărături ?
Ori singură, ori cu mama. Acum depinde şi de tipul de cumpărături.

2. Te lași influențată atunci când cumperi ceva ?
Influenţată de ce? De calitatea produsului – sigur. De vânzătoare în niciun caz, de preţuri – aşa şi aşa. De părerea celorlalţi?  Da, pentru că dacă sunt însoţită la cumpărături, sunt însoţită de mama, a cărei părere e mereu sinceră, deci măcar mă gândesc la ea.

3. Cât reziști la cumpărături ?
Câteva ore, nu foarte multe.

4. Pentru tine cumpărăturile sunt un mod de a te relaxa sau un rău necesar ?
Prefer alte forme de relaxare, dar nici nu cred că shoppingul e “un rău”, e doar o chestie necesară, pe care o fac de câte ori am nevoie de ceva.

5. De obicei te abați de la lista de cumpărături ?
Liste de cumpărături fac cu mama pentru cumpărăturile pentru casă. Se întâmplă să mai apară şi altceva în coş, e drept. Când cumpăr haine am în minte ce vreau să cumpăr şi mă uit în mod special după obiectul respectiv. Acum, dacă e ceva care îmi place mult şi am cu ce…îl cumpăr 🙂

6. Îți place să cumperi și pentru cei dragi sau ți se pare un calvar acest lucru ?
Hmmm, aşa şi aşa. Uneori e greu să găseşti cadoul care să se şi încadreze în buget, dar să fii sigur că-i şi place destinatarului.

7. Crezi că uneori exagerezi când vine vorba de cumpărături ?
Nu, nu cred.

8. Ești un vânător de reduceri/promoții ?
Nu chiar. Normal că profit de reduceri dacă am ocazia, dar de multe ori îmi cumpăr lucruri dacă am nevoie de ele, chiar dacă sunt la preţ întreg.

9. Ce trebuie să aibă un magazin ca să te atragă ?
Raportul calitate-preţ decent, aspect îngrijit şi vânzătoare care nici nu te ignoră, dar nici nu sunt stresante.

10. Ce magazine ți se par respingătoare ?
Cele în care produsele parcă au fost puse cu lopata, e dezordine, iar vânzătoarele ori nu te lasă nici să respiri şi îţi bagă pe gât tot felul de produse, ori nu-ţi mai răspund la salut când ieşi din magazin fără să cumperi.

11. La ce articol ajungi de fiecare dată când faci cumpărături ?
Ciocolată, dacă sunt în supermarket. Pantofi, în rest. Pe prima o cumpăr mereu, la ultimii – mă mulţumesc cu uitatul de multe ori 🙂

12. Ce nu-ți place să cumperi deși știi că acele lucruri îți sunt indispensabile ?
Nu m-am gândit niciodată la chestia asta, hmmm. Chiar nu ştiu.

13. Te deranjează să știi că și alții au cumpărat același lucru ca și tine?
Nu-mi vine să sar de fericire când văd vreo fată pe stradă cu rochie ca a mea, să zicem, dar nu mă deranjează să ştiu; când îmi cumpăr haine sunt conştientă că e foarte posibil să se cumpere şi celelalte măsuri, doar nu-mi iau produse unicat 😀

14. Ți se întâmplă des să cumperi un lucru iar când ajungi acasă să nu-ți mai placă la fel de mult ?
Foarte rar.

15. La cumpărături cel mai adesea se întâmplă să …
…nu găsesc produsul de vis, aşa cum mi-l imaginasem când am plecat în căutarea lui. Sau să nu aibă măsura mea.

16. Ce faci dacă vrei să cumperi ceva, ajungi la casă pentru a-l plăti, dar abia acolo observi că este mult prea scump și că totuși ai banii pentru a-l cumpăra: renunți la el sau îl cumperi ?
Mă uit de obicei atent la preţ, nu am cum să observ la casă că e prea scump. Dacă au pus preţul greşit pe el, mai întâi mă iau de cineva că m-a lăsat să-mi fac speranţe 😛 Dacă am neapărată nevoie de el, îl cumpăr, acum depinde şi ce fel de produs e, şi de câte lucruri mai am de cumpărat din banii ăia.

17. Dacă observi că ceea ce vrei să cumperi este ultimul articol, dar are un mic defect, întrebi dacă ți se face o reducere sau îl lași ?
Depinde şi de cât de mic e defectul. Dacă mă deranjează, nu o să-l iau doar pentru că aş putea obţine o reducere, iar dacă nu – îmi încerc norocul, întreb de reducere, dar sunt pregătită să-l plătesc întreg dacă într-adevăr îmi place.

18. După cumpărături, ajungi acasă și observi că ceea ce ți-ai cumpărat are un defect. Ai bonul. Te întorci pentru a-l returna sau îți reproșezi și te gândești că e ultima dată când ți se mai întâmplă acest lucru ?
Normal că mă întorc. Pe banii mei nu-mi fac doar reproşuri 🙂

19. Descrie în 3 cuvinte felul în care ești tu prin magazine.
Plină de speranţă
😀 [speranţa că voi găsi multe lucruri frumoase, convenabile, să nu voi pierde muuuult timp şi că voi găsi pantofi frumoşi – măsura mea : )))) ]

20. Sfatul tău pentru alții când vine vorba de cumpărături ar fi …
Nu daţi banii pe prostii (prea des 😛 ) !

Leapşa merge mai departe la oricine îşi doreşte să împărtăşească experienţe shopping-uiste. 🙂

 

Mă enervaţi la culme

Am primit o leapşa tare interesantă de la Miss Sunshine, aşa că o să scriu despre ceva ce nu preconizam că voi scrie prea curând. Despre oamenii care nu-mi plac şi care mă enervează. Ordinea e aleatorie 🙂 Să purcedem.

Ipocriţii. Ăia despre care ştii că nu te înghit, dar nu au demnitatea să ţi-o recunoască. Te fac în toate felurile în discuţiile cu ceilalţi, îşi spun în gura mare părerea despre tine…când nu eşti de faţă. Şi apoi au nevoie de ceva de la tine şi se comportă ca şi cum v-aţi fi jucat în nisip împreună şi sunteţi aproape best friends forever.

Atoateştiutorii. Ei le ştiu pe toate aproape de dinainte să se fi întâmplat. Orice lucru pe care l-ai descoperit de curând ei îl ştiau cam de anul trecut. Le explici un lucru pe care e evident că nu-l înţeleseseră? Păi oricum ei ştiau, era logic, chiar asta spuneau şi ei. Şi o ţin aşa până oboseşti tu şi cedezi. Şi au senzaţia că au câştigat ceva.

Lipsiţii de scrupule. Cei pentru care nimic nu mai contează atunci când trebuie să-şi atingă scopurile. Mint, lovesc, fură, mint, sunt intriganţi, mint, distrug relaţii şi spală efectiv pe jos cu tine, doar ca să obţină ceea ce şi-au propus. Cred că viaţa lor e totuşi tristă.

Genul “nu ştii să…?!” sau “încă nu ai…?!”. Cei care sunt clar mult mai şmecheri decât tine şi “iau şoc” atunci când le spui că tu nu ştii să schiezi. Sau să înoţi. Sau nu le vină să creadă că tu nu ai citit “Harry Potter” (nu, eu n-am citit Harry Potter 😛 ) şi n-ai văzut filmul care a luat Oscarul anul ăsta. Cum adică, tu n-ai fost niciodată în străinătate?! Hăhăhă! Eşti chiar praf, trăieşti degeaba, viaţa ta e tristă, nu?

Oamenii plini de încredere în ei. Mai multă decât e cazul. “Uite, îl vezi pe tipul ăla de pe trotuarul celălalt?  Se uită la mine şi-mi face cu ochiul!”. Care, ăla care e dezorientat şi întreba mai devreme unde e nu-ştiu-ce-chestie? Sigur, la tine se uită, normal. Valabil şi pentru băieţi. Nu mă luaţi în seamă, oricum voi sunteţi cei mai frumoşi, cei mai deştepţi şi, evident, centrul Universului. Pământul n-ar mai gravita în jurul Soarelui fără voi. Norocul nostru, al muritorilor de rând.

Nimicurile. Aşa îi numesc eu pe cei care se amuză pe seama handicapurilor (fizice sau psihice) unor oameni şi-i arată cu degetul. Sunt oamenii fără de care planeta n-ar fi mai săracă. Ei au fie prea mult timp liber, fie  senzaţia imbecilă că lor nu li se poate întâmpla aşa ceva evăr şi ei sunt clar superiori respectivilor. Oameni de nimic.

Nesimţiţii. Aş fi vrut să le spun prost-crescuţi, dar cred că pe unii părinţii i-au educat, numai că pur şi simplu nu vor să dea dovadă de bun simţ. Sunt ăia care aruncă gunoaiele pe jos, deşi au coşul de gunoi la 10 metri. Cei care fumează pe stradă, dar nu au măcar consideraţia de a nu da din mâini ca să nu le ardă hainele celorlalţi. Sunt cei care lipesc guma de mestecat de scaunele din sălile de teatru/film. Cei care se bagă înaintea ta la ghişeu, deşi coada e lungă şi tu stai acolo de juma’ de oră. Exemplele pot continua.

Victimele modei. Indiferent că e vorba de băieţi sau de fete. Sunt cei care se îmbracă într-un stil care te face să plângi doar pentru că aşa se poartă. Fetele care nu au o siluetă de invidiat, dar poartă haine care le subliniază şuncile, asortate unui machiaj de vampă, cu o mască de fond de ten şi un kil de rimel, în completarea gloss-ului roz bombon şi a paietelor sclipicioase în miezul zilei. Băieţii cu boxerii ieşind din blugi, ochelari de soare “dă firmă” şi sticla de parfum vărsată pe tricou, care plescăie guma şi fluieră după gagici. De vis.

Să zicem că astea ar fi categoriile, cel puţin cele la care m-am gândit acum. Probabil că dacă m-aş concentra, aş mai găsi, dar nu vreau 🙂 Sunt tare curioasă ce fel de oameni nu suportă Oana, dar poate să o ia oricine doreşte şi …cine nu doreşte poate să-mi spună scurt, într-un comentariu 😀

Căldură mare, monşer

Leapşa cu cărţi

N-am murit. Am avut câteva zile cam criminale, în care am stat destul cu ochii în calculator, aşa că nu am mai reuşit să vă aduc prospăturile alea de care ziceam 🙂

Puţin înainte de Paşti, am primit o leapşa tare drăguţă de la Oana, căreia îi mulţumesc pe această cale! Ce zice leapşa asta? Zice să dăruieşti o carte unei persoane (nu neapărat blogger) şi, evident, să dai mai departe provocarea unui alt blogger. Eu am primit de la Oana “Despre dragoste şi alţi demoni” a lui G.G.Márquez şi îi mulţumesc, deşi am avut ocazia să o citesc deja şi mi-a plăcut foarte tare, deci m-a “simţit” ea, ca să spun aşa.

Pentru că trebuie să ofer şi eu o carte altcuiva, o să-i trimit Iuliei “Lolita” lui Nabokov, pe care eu o citesc acum. Numai că ea va primi varianta în engleză. Unu la mână: “Lolita” – pentru că ştiu sigur că vrea să o citească şi mă gândesc că e bine să tragă puţin cu ochiul înainte (la final, cum face ea!). Şi doi la mână: în engleză pentru că îi place şi pentru că varianta originală e mereu mai bună decât orice traducere (da, “Lolita” a fost scrisă în engleză!)! Deci, Iulia, verifică-ţi mailul şi dă mai departe 🙂

O să recuperez zilele pierdute, dar numai şi numai după ce văd episodul din Grey’s Anatomy, pentru că îl aştept de o lună! 😛

Cheers!

Blogul: de ce?

Am primit această leapşa drăguţă despre blog şi blogger de la Anca. Leapşa e lansată de ea însăşi, deci să spunem că fac parte cumva din prima “tură” de oameni care o să răspundă la ea. Iaca:

1. Când ai început să scrii online? Am început în 2008 când mi-am făcut primul blog, pe care am scris până de curând. Pe parcurs, a apărut şi Superbadgirls, pe care scriu împreună cu o prietenă, deşi mai rar decât mi-aş dori, iar de o lună de zile sunt mândra posesoare a acestui blog.

2. Ce te motivează să scrii pe blog? Îmi place să pun pe hârtie idei, opinii, lucruri noi pe care le aflu şi care mi se par interesante şi să le împart cu alţii. În plus, trebuie să mărturisesc că acum câţiva ani, la întrebarea “Ce vrei să te faci când vei fi mare?” răspundeam “Jurnalistă.” Deci e şi un mod de a compensa faptul că, cel mai probabil, nu voi ajunge.

3. Cum reacţionezi la comentarii negative? Atât timp cât vor fi scrise decent şi autorii lor vor da dovadă de respect şi civilizaţie, le voi răspunde în aceeaşi manieră; nu se poate să avem toţi aceeaşi părere. Am folosit viitorul pentru că momentan blogul e la început, deci nu am avut încă parte de astfel de comentarii 🙂

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit? Blogul de faţă a apărut în momentul în care am simţit că nu mă mai reprezenta celălalt. Acela era un fel de jurnal online, de aceea nici nu scriam regulat pe el. Acesta se vrea puţin diferit, nu o să mai fie chiar atât de personal, ci o să cuprindă articole din mai multe categorii.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll? Ţin doar linkuri către blogurile pe care le citesc constant şi nu sunt adepta sistemului “te pun în blogroll, dar apoi mă pui şi tu.” Te pun în blogroll pentru că îmi place ce şi cum scrii şi nu e obligatoriu ca sentimentul să fie reciproc.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul? Mă ajută să-mi pun ideile în ordine şi îmi solicită imaginaţia, fiind şi un exerciţiu de exprimare în acelaşi timp.

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău? Îmi doresc să-l “populez” cu informaţii interesante şi articole drăguţe şi să-mi îmbunătăţesc scriitura. Aaa, îmi doresc să mai apară o nouă categorie, cea de recenzii de cărţi; cu alte cuvinte, îmi doresc să citesc mai mult, ca să am material.

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog? Le mulţumesc că trec pe aici şi sper să se înmulţească 😛 şi să se facă auziţi (dacă doresc) prin comentarii.

Leapşa merge mai departe la Anca (Miscellaneous11) şi la oricine mai trece pe aici şi vrea s-o preia.

Cheers!

Sursa foto.