Îmi place să primesc în dar cărţi, mi se pare că fac parte din categoria cadourilor care apropie oamenii, îi leagă cumva. Mă rog, poate sunt prea profundă la ora asta. Dar îmi place.
De multe ori trece însă mai mult timp până să le citesc, unele pot petrece mult timp pe un raft înainte să le descopăr misterele, dar asta nu se întâmplă în niciun caz pentru că nu apreciez cadoul. No waaay! De multe ori mă port mult mai atent cu volumele pe care le primesc decât cu cele achiziţionate de mine, doar că am şi eu aşa o listă imaginară în căpşor şi sunt cărţi pe care nu vreau să le amân, oricât de curioasă m-ar face volumul cel nou. Încă nu am citit cât mi-aş dori, aşa că mai am de recuperat la capitolul “clasici”, am multe cărţi necitite şi îmi doresc să ţin cât de cât o ordine. De aia le pun pe raft pe cele primite şi le deschid abia după un timp.
Am primit trei cărţi frumoase de la trei oameni frumoşi de care vreau să vă spun.
Una din ele a fost cadou de ziua mea anul trecut, de la the one and only Laura: “Memorii” de Mircea Eliade. Am început să citesc din ea, dar apoi mi-am dat seama că încă nu-s pregătită. Nu ştiu cum sună asta, dar vreau să citesc cât mai mult din opera lui până să-i citesc memoriile. Mă simt mică în faţa cărţii ăsteia şi vreau să înţeleg toate referirile pe care le face la celelalte cărţi ale sale. De aia nu o mai citesc. Nu acum. Dar nu uit niciodată de cartea asta şi abia aştept să mă bucur de fiecare rând.
A doua carte am primit-o de la Anca, o bloggeriţă pe care nu am avut încă şansa să o cunosc personal. Îi mulţumesc încă o dată pe această cale, am citit cartea zilele trecute şi deşi primele pagini m-au surprins puţin, a fost o lectură tare plăcută. E vorba despre “Pe neaşteptate, un înger” de Jaime Bayly, pe care o recomand şi care m-a făcut să-mi doresc să mai citesc ceva de acest autor. Mulţumesc, Anca! 🙂
Cea de-a treia carte mi-a fost dăruită de Iulia cu ocazia ultimei mele aniversări şi am încheiat-o ieri. “Povestea lui Lucy Gault” e una tristă, dar William Trevor o scrie foarte bine, încât parcă deznodământul care devine previzibil la un moment dat (că doar după 250 de pagini nu te mai aştepţi la vreo minune), îţi dă mai mult o stare de calm şi resemnare, nu de răzvrătire împotriva sorţii. Foarte frumoasă, m-a purtat prin mai multe perioade istorice, mi-a dezvăluit ceva din Irlanda şi m-a făcut să mă gândesc la consecinţele deciziilor noastre.
Aşadar, îmi plac cadourile sub formă de cărţi şi obişnuiesc să le citesc, chiar dacă nu imediat ce le primesc. Nu vă supăraţi, vă rog 🙂
P.S. Just for the record, îmi place G.G.Márquez 😛
Fingerprints 