Picture of the day [24]

Senzații pe care nu le poți cumpăra

M-am gândit ceva timp dacă să scriu despre anul meu în VIP. Stați. Rewind. M-am gândit dacă să scriu despre minunatul meu an în VIP. Și am ajuns la concluzia că da, trebuie să scriu, pentru că a fost una din experiențele alea în care simți efectiv cum te schimbi, cum crești. Și deși nu am învățat chiar atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, știu că la anul o să fie mai bine, o să fiu mai bună, o să fac mai multe, o să învăț mai multe, o să cunosc și mai mulți oameni frumoși. Știu eu că așa o să fie 🙂
Daaaar, nu o să scriu azi despre anul ăsta și nici despre planurile pentru următorul, pentru că deja am început să-mi răspund la întrebarea primită de la colegii mei de organizație: ”Ce faci la anul în VIP?”. Azi nu, însă.

Azi vreau să împart cu voi o serie de senzații pe care nu le poți cumpăra și la care s-au gândit colegii mei din VIP, cei care au muncit pentru ca aseară, în Club Control din București, să se lanseze un nou număr din ziarul Carevasăzică. Apar frumos ca niște sticky notes pe una din pagini și m-am gândit că ar fi drăguț să le vadă și cei care nu au cum să le acceseze în format fizic, simțind mirosul de cerneală proaspăt uscată 🙂 So, here they are:

• Când untul se topește pe felia de pâine prăjită
• Glumele de interior
• Când realizezi că ai mai mult timp la dispoziție să faci ceva decât credeai inițial
• Complimentele din partea străinilor
• Banii găsiți în buzunarele unor haine pe care nu le-ai mai purtat de mult
• Când termenul limită pentru un proiect de prelungește
• Când șoferul autobuzului te așteaptă
• Când poți să rupi ambalajul unui cadou
• Atunci când faci pe cineva să râdă cu poftă
• Când te uiți peste temele făcute în generală
• Să mănânci înghețată direct din cutie
• Prima zi cu adevărat caldă din an
• Când cineva vrea să facă o poză cu tine
• Nopțile de vară
• Sărutările pe frunte
• Mirosul unei persoane dragi pe hainele tale
• Când cineva te întreabă daci ai ajuns bine acasă
• Când intri în clădiri cu aer condiționat într-o zi toridă de vară
• Când porți haine noi pentru prima dată
• Mirosul unei cărți noi
• Când ceva ce îți place e la promoție
• Când cineva oprește liftul pentru tine
• Să auzi că cineva te-a visat
• Când tu și prietenul tău spuneți același lucru deodată
• Când te trezești și nu ești obosit
• Melodiile care îți amintesc de persoane dragi
• Să te simți sigur pe tine când te prezinți la un examen
• Să desenezi pe geamuri aburite
• Când cineva îți spune că ești prietenul lui cel mai bun
• Să alergi printr-o stropitoare în zilele de vară

Eu una le-am citit de câteva ori și m-am trezit spunând de muuulte ori ”Da, da, exaaact!” 😀
Cred că ar trebui să apreciem mai mult momentele în care încercăm senzațiile astea, pentru că-s unele din lucrurile alea mici care ne fac mai fericiți și ne pot pune un zâmbet pe față pentru o zi întreagă 😀
Și pe final, o piesă care se potrivește cu articolul ăsta (și care și dacă nu s-ar potrivi, tot ar fi aici, fiindcă-mi place mie, na :D)

Zâmbiți! 🙂

Picture of the day [23]

Picture of the day [22]

Picture of the day [21]

Picture of the day [20]

Cât și cui?

Am uneori momente în care îmi doresc să fiu doar eu cu mine și să pot sta să mă gândesc, să analizez ce mi se mai întâmplă, cum reacționez la anumite lucruri, cât de bine realizez ce îmi propun. Mă rog, una peste alta, pur și simplu am nevoie de multe ori să-mi pun ordine în gânduri, să mă detașez un pic de tot ce e în jur și să mă gândesc la ce fac bine, ce nu, ce aș putea să schimb, ce ar trebui să nu schimb niciodată…

În momentele astea, unul din lucrurile la care îmi fuge gândul este cu câți oameni e ok să împarți lucruri despre tine. Câți ar trebui să știe câte amănunte despre tine? Eu am sigur anumite chestii pe care nu le spun nimănui, pentru că așa simt eu că e normal, fiindcă mi se pare natural să fie părți din tine pe care nimeni să nu le poată înțelege. Uneori, poate că-s chestii la care mi-e greu să mă gândesc nici când sunt doar cu mine, mi-ar fi imposibil să le spun altcuiva.
Pe de altă parte, am constatat în ultima vreme că, în cazul meu (și îmi permit aroganța de a crede că există multe persoane în situația asta), e foarte important ce, cât, dar și cui spun despre mine. Efectiv sunt persoane cu care nu pot să abordez anumite subiecte, deși îmi sunt foarte apropiate. Poate pentru că avem puncte de vedere diferite și am senzația că, nefiind pe aceeași lungime de undă, n-am putea discuta în aceeași termeni. Și când spun ”puncte de vedere” mă refer și la experiențe prin care am trecut și care și-au pus amprenta asupra noastră, obiective, planuri de viitor, idei despre viață, valori etc. Și atunci prefer să mă limitez la anumite subiecte ( care nu sunt neapărat mai puțin profunde) pentru că mi se pare că dacă vorbești despre un anumit aspect cu o persoană care nu e destul de deschisă și dispusă să te accepte fix așa, riști să fii judecat imediat, chiar dacă omul respectiv îți e aproape și te înțelege în multe alte privințe.

Cred că e ok să avem câțiva oameni cărora să le spunem lucruri despre noi și pe care să-i ascultăm la rândul nostru, conștienți fiind însă că atât noi, cât și ei, vom selecta aspectele pe care le discutăm. Mi se pare mult mai ok așa, it’s only fair, nu?

Picture of the day [19]

Noaptea

Din categoria ”când aduni prea multe frustrări” vine și articolul ăsta. E  2 noaptea, am un curs la 7:30, pe care cel mai probabil o să-l ratez, și un test la 9. Capul îmi plesnește de la atâta stat cu fața-n calculator și-n formulele Excel-ului. Nu știu dacă v-am mai zis, dar după mine Excel-ul e ca o femeie: dacă știi cum să te porți cu el, îți întoarce favoarea, te ajută extraordinar de mult etc., dar dacă nu știi cum să-l iei și nici nu vrei să-nveți din indiciile pe care ți le dă, poate să te termine psihic și să te facă să-ți dorești să nu-l fi cunoscut vreodată.
Așadar, o să dorm vreo 5-6 ore, în condițiile în care eu fac parte din oamenii ăia care funcționează bine după vreo 8 ore de somn așa. Dar am început să mă obișnuiesc cu oboseala asta constantă și cu lipsa timpului. Și cu toate astea, vreau enorm de mult o pauză. Mai întâi să recuperez somnul, iar apoi să uit de cursuri pentru o vreme, să ies să mă plimb, să beau cafele la terase și să ies cu bicicleta, să stau pe-o bancă în parc și să citesc sau pur și simplu să stau cu oamenii dragi. Vreau să merg acasă, că uneori mi se face dor până și de perdelele de la geam, că de patul meu mi-e dor în fiecare minut.
Pur și simplu vreau o zi mai lungă, de 30-35-40 de ore, fiindcă momentan pierd prea multe lucruri din viața asta. Pentru că privesc în viitor și uit de singurul lucru pe care îl am: prezentul.
Pentru că așa cum i-am spus unei prietene care numai ce-a făcut 20 de ani (la mulți ani, băi!), nu avem decât momentele astea: ”Make a plan. Set a goal. Work toward it. But every now and then, look around. Drink it in. Cause this is it. It might all be gone tomorrow.” 

I wanna drink it in.

P.S. Post plin de frustrare, I’ll be better tomorrow 😳

Picture of the day [18]