To whom it may concern

M-am hotărât să scriu articolul ăsta pentru că în ultima vreme am avut destui vizitatori care căutau informații despre căminul Moxa D al ASE-ului și știu cât de frustrant era și pentru mine acum mai bine de un an când nu găseam pe nicăieri dacă nu imagini, măcar păreri cât de cât documentate. Așadar, o să încerc să aduc câteva chestiuni în discuție după un an de locuit acolo, poate-poate se mai lămurește cineva.

Pentru început aș vrea să spun că dacă ai prins un loc acolo, poți să stai liniștit. E ok 🙂 Sigur, nu e un apartament sau o garsonieră, nu ai extraordinar de mult spațiu, dar până la urmă se presupune că erai conștient de asta atunci când ai completat cererea de cazare, că altfel stăteai cu pixul în mână și înconjurai anunțuri de închirieri.
Căminul a fost renovat acum câțiva ani (nu știu exact câți, toată lumea îți spune ”acum câțiva ani” de ceva vreme încoace 😆 ), dar deja au stat în el câteva generații, deci nu te aștepta ca pereții să fie perfect albi sau parchetul intact. Cu toate astea, condițiile sunt mai mult decât decente prin comparație cu alte locuri.

Hai s-o iau metodic: căminul se află pe strada Mihail Moxa, adică în două minute ajungi pe Calea Victoriei, iar în 10 minute la Piața Victoriei sau la Piața Romană. Majoritatea facultăților din ASE au cursuri în clădirile din Romană, dar pentru cei care sunt la FABBV și EAM (și FABIZ de multe ori), cursurile se țin în clădirea din Moxa, adică pe aceeași stradă. Basically, dacă intri prin spate în facultate, nu e nevoie să ieși din curtea căminului. Eu zic că ăsta e un mare plus, mai ales că dacă vrei să te implici mai mult și să faci voluntariat, e bine să știi că multe asociații își au sediul în Casa Studentului Economist, din strada Frumoasă, asta fiind la cinci minute de mers pe jos. Distanțele astea mici sunt foarte time-saving.

Ușa de la intrare în cămin se deschide cu cartelă, dar e posibil la început să nu fie în funcțiune sistemul, depinde. Căminul are șase etaje. Da, există două lifturi. Nu, nu merg mereu amândouă. Da, se mai blochează. Nu, liftul care merge tot timpul nu oprește la etajul 1, I should know that 😛 La parter există o spălătorie, unde o cuvă costă 12 lei, spălat+uscat. La etajele 4 și 6 sunt săli de lectură. Mă rog, sunt două camere cu mese și scaune unde se mai duc oamenii și citesc/învață. Eu în principiu am putut învăța în cameră și la sala de la bibliotecă atunci când am avut nevoie, deci nu știu care e atmosfera pe la sala de lectură. De asemenea, ca și oficiile, sălile de lectură sunt deseori folosite pentru a găzdui petreceri 😀 Așa cum probabil vă imaginați, e bine să vă interesați ce paznic e de serviciu în seara respectivă, să-i spuneți de petrecere și cel mai probabil nu veți avea probleme. A, da, cel mai probabil or să vă pună să nu deschideți geamurile, fiindcă sunt niște căsuțe în jur și sună oamenii la poliție 😛
La etajele 2 și 5 există oficii/bucătării, cu plite și cuptor cu microunde. Din păcate, cuptorul cu microunde a funcționat doar la 2 anul ăsta, iar din cele două plite/bucătărie funcționa doar una. Sper să le repare vara asta, dar oricum sunt destul de utile și așa. În weekend nu e neapărat ideal să folosești bucătăriile pentru că nu toată lumea are 7 ani de acasă, deși a intrat la facultate, și unii fac o mizerie de nedescris, iar femeile de serviciu vin abia luni dimineață. Închipuie-ți ce înseamnă asta în căminele cu băi comune.

Și ajungem la capitolul cameră. Sunt patru persoane în cameră, dar dacă ești destul de norocos, uneori unii nu mai vin sau mai pleacă. De exemplu, noi am fost doar două persoane în cameră în primul semestru. Pot să spun că m-a ajutat mult situația asta, fiindcă acomodarea a fost mai ușoară. Ce găsești când intri: pe hol există patru dulapuri, de la care se pot detașa corpurile de sus (la care eu, la 1.70 m, am ajuns doar cu ajutorul unui scaun) și un spațiu pentru frigider (nu, nu și frigider).
Paturile sunt supraetajate, dacă vrei să stai jos trebuie să ajungi devreme. Eu n-am ajuns și vreo două luni am stat sus. Nu-i bai, nu cazi sau ceva, doar că e destul de incomod să tot urci și cobori dacă vrei să-ți mai iei una, alta. Sau dacă bei multă apă 😆 Mai sunt patru mese și, desigur, patru scaune. Plus opt rafturi suspendate, două de căciulă. Noi nu am făcut modificări prin cameră, dar am văzut oameni care și-au demontat paturile, au detașat corpurile de la dulapuri și le-au transformat în suport pentru televizor și multe alte chestii. Dacă ai imaginație și te înțelegi cu colegii, le puteți personaliza încât să vă fie comod.
Baia e micuță, dar ce mai contează, o împarți doar cu maxim trei persoane, nu cu tot holul. Toaletă, chiuvetă, cabină de duș, suport pentru prosoape (care se poate să fie rupt, desigur, dar astea se rezolvă).
Pe jos e parchet (natural, nu laminat), mai bine sau mai prost întreținut în funcție de locatari și în funcție de existența sau lipsa unui covor. Noi, de exemplu, nu am avut covor pentru că ni s-a părut mult mai ușor și time-saving să dai cu mătura+mopul decât să cureți covorul. Mai ales dacă sunt patru fete cărora le cade părul, ups 😀 Geamurile sunt de termopan, cât despre căldura din cameră nu trebuie să vă faceți griji, e cald, uneori chiar foarte cald, noi stăteam cu geamul deschis în miezul iernii, pe zăpezile alea, pentru că aveam calorifer vechi, din fontă, care aruncă mult mai multă căldură.
E bine de știut că ASE-ul oferă internet și cablu gratis. Nu știu cum funcționează cablul, noi n-am avut nevoie de televizor, dar despre net zic așa: există o priză cu două mufe, deci e nevoie de un switch sau de un router wireless ca să poată fi folosit netul de patru persoane în același timp. Sunt niște setări simpluțe pe care le faceți și gata. De menționat că avem proxy, deci în cazuri extreme în care folosiți torrenții (știu, știu, nici eu nu fac asta vreodatăăă, dar zic așa, prin absuuurd :lol:), e bine să vă aprovizionați de acasă că nu funcționează.
Aș fi vrut să am poze, dar din păcate nu prea am făcut; e important să știți că aspectul nu e ăla de ”cameră de spital” și chiar dacă atunci când intrați în ea pare goală și mai aveți de curățat, de strâns, de aranjat, odată ce vă aduceți toate chestiile o să fie chiar comfy 😀

Bun, am zis de zonă, am zis de clădire, am zis de cameră, ce mai am? A, da, un alt plus e că în aceeași curte e și Cantina Moxa. Mâncarea e destul de ieftină și chiar bună. Unii zic că în materie de cantine, aici se găsește cea mai bună mâncare, eu nu pot să mă pronunț, că n-am mâncat din alte părți. Dar raportul calitate-preț e convenabil. Atâta doar că de cele mai multe ori se stă muuult la coadă, dar după o perioadă te prinzi cam când e mai liber 😛
De la Gara de Nord cel mai ușor se ajunge cu troleibuzele 65 sau 97, care au capăt de linie la Piața Sfinții Voievozi. De aici e imposibil să ratezi căminul, e la o aruncătură de suliță/ciocan, ca să fim în spirit olimpic. Literally, ăia aruncă și 100 de metri, nu cred că sunt 100 de metri din stație până la poartă 😆

Na, nu știu ce să vă mai zic, sper doar că articolul ăsta satisface cât de cât curiozitatea celor caută de zor pe Google. Dacă aveți întrebări mai la obiect decât tot ce am zis eu aici, chiar vă rog să-mi lăsați un comentariu. Și dacă nu aveți, dar o să stați în Moxa din toamnă, dați-mi de știre, poate ne vedem la o cafea de la automatul din hol 😛

Și ca și cuvânt de încheiere, Moxa D este considerat la același nivel de confort (1, that is), cu căminele A6-A8 din Complexul Belvedere. Am prietene care stau acolo; da, îmi place un pic mai mult camera lor, au și balcon, iar în A8 au aer condiționat. Da, ei au oficii și săli de lectură pe fiecare etaj și arată mult mai mult ca un campus, au băncuțe, iarbă, se poate socializa mai mult în curte. Da, sunt aproape de Regie, dar după un an în Moxa eu n-am ales pentru anul II o cameră în Belvedere A8 (ordinea de confort e A8, A7, A6) pentru că în balanța mea a cântărit mai mult proximitatea. Din Belvedere până în Moxa, unde am eu cursuri, sau chiar și până în Romană, se fac în jur de 45 de minute. Or, când am cursuri de la 7.30 în trei zile din săptămână, când mai am pauze între cursuri, când mai trebuie să ajung și la VIP, pentru mine nu era rentabil să mă mut acolo. Dar, repet, asta e o chestie pur subiectivă, deci dacă nu e crucială proximitatea pentru voi, go for Belvedere 😀
That’s it!

Bine, hai că vă las o poză, nu e prea bine făcută și mai e și dezordine :lol:, doar că vă puteți da seama cum arată mobilierul, să n-aveți senzația că-s paturi de fier sau așa 😛 

Nu e Nichita

Scurt de tot: n-am mai scris de ceva timp despre căutările pe Google, dar am zis că asta nu-mi scapă. Îmi plac oamenii care vor să se culturalizeze, chiar dacă nu ştiu prea multe, dar asta m-a cam întristat. Cineva caută: “nichita stanescu liceu cimitir al tinereţii mele”.

Nunununuuuu! Nu e Nichita! Nichita e cu leoaica, şi cu pasul de domnişoară, şi cu adolscenţii pe mare, şi cu toamna care a venit, şi cu ce bine că eşti, ce mirare că sunt, şi cu ploaie în luna lui Marte, şi cu lecţia despre cub şi cu n-ai să vii şi cu multe.
Cu cimitirul e George Bacovia. Capisci? Vezi dac-ai chiulit de la română în liceu? 😛

What a boy wants

 

Mai demult am scris un articol din categoria “Google says” pentru că am zis să se amuze şi altă lume pe seama lucrurilor ce le trec prin cap unora să-l întrebe pe bătrân, aterizând la mine. Normal că între timp lista s-a lungit şi nu de puţine ori mă crucesc când citesc statisticile. N-are rost să vă spun câtă lume nu ştie să înoate, mai că mă simt bine când văd, dar, deşi sunt multe alte fraze populare, n-am să vi le prezint azi pe toate. Mă rezum numai la una care m-a amuzat copios. Sincer.

Bun. Această căutare a fost făcută de un băiat, de asta sunt 99% sigură. Restul de 1% ? Păi mă gândesc că poate prietena lui nemulţumită a căutat o soluţie la această problemă. Persoana, să-i zicem aşa, vrea să ştie asta: ce iti pui pe pesis sa se mareasca instantaneu. Interesant, ă? Deducând că se referă la penis de fapt, ne dăm seama că băiatul (bărbat sigur nu-i, abia se descoperă) are o problemă existenţială. Pentru că, deh, trebuie să recunoaştem, asta e o problemă serioasă. Nu vreau să intru în detalii legate de vârsta tipului (let’s face it, it’s a guy!), dar oricare ar fi, e trist că există o astfel de căutare. Dacă e mic-mic, e trist că nu are alte ocupaţii, iar dacă e la vârsta la care e cazul să-şi facă astfel de griji, e grav că încă mai crede în poveşti de adormit copiii.

O să fac pe sexologul şi psihologul de serviciu şi o să-i dau o veste proastă: nu prea ai ce. Da, ai auzit tu bine că există tot felul de soluţii pentru această problemă, dar, pe lângă faptul că mă îndoiesc sincer de rezultatele multora, nu cred că există vreuna care să-l mărească instantaneu. Îmi pare rău că sunt eu cea care îţi dă această veste extraordinar de tristă, dar cineva trebuia să o facă, nu? Adică dacă tot ai ajuns aici la mine (nu pot să-mi dau seama cum, for God’s sake!), măcar să nu pleci tot nedumerit. Îmi pare rău că ţi-am spulberat visele, dar nu cred că există vreo astfel de invenţie: pui ceva pe penis şi-ţi creşte. Poate doar ceva praf magic, dar de ăsta nu ştiu să se comercializeze la noi. You should try the old-fashioned way 😛

Mari sunt unele grădini, hmmm…

Foto.

Caută şi vei găsi

Pe principiul ăsta merg şi oamenii care tastează cuvinte  şi expresii în motoarele de căutare, iar acestea din urmă îi aruncă în “marea” de informaţie de pe blogul meu. Eu mă amuz când mai văd câte o chestie haioasă şi azi am decis să şterg de praf câteva dintre cele mai căutate (grupuri de) cuvinte şi să vi le prezint. Na, poftiţi:

• Ploaia este personaj principal, lumea caută poze cu dumneaei în toate formele posibile: poze cu ploaia, poze pe ploaie, poze de ploaie, ploii radioactive, oameni în ploaie, fete în ploaie sau, preferata mea ploaiea poze.
• iaşi un oraş superb păreri din ţară – well, asta da. Este un oraş superb, părere din Târgovişte 🙂
• lalele în copou – sunt, sunt. Dar sunt mai multe în Grădina Botanică, dacă vreţi neapărat 🙂 Şi, da, pentru mine este oraşul lalelelor, aşa cum mai căutaţi voi, dar ştiu că Piteştiul este cunoscut pentru asta şi de curând am auzit că vine şi Timişoara din spate. Nu bag mâna în foc însă.
• cum să fac o lalea – stai un pic că nu înţeleg. Vrei să o faci, adică să o produci? Sau vrei s-o faci, adică s-o desenezi? La prima variantă, poţi să încerci să o plantezi, dar eu cu desenul nu le am, îmi pare rău.
• eminescu poze faine – nu sunt prea multe poze cu Eminescu, să ştiţi, iar alea care sunt, nu sunt chiar aşa faine. Sigur, poza mea de la teiul lui este faină, dar asta e altă poveste.
• să filozofez – da’ ce te împiedică? Dă-i drumul 🙂
• tei simbol – teiul este un motiv literar destul de popular, mai ales în opera lui Eminescu. Not happy yet? Căutaţi zodiacul druidic (arboricol), fiincă eu ştiu ceva legat de bunăstare şi aşa, dar nu-mi amintesc exact.
• eseu inceputu primaverei – da’ de ce să scrii eseuri înaine să înveţi limba română?
• ma dor urechile cand alerg – nu e normal, deci nu mai căuta soluţii pe net, că majoritatea-s neavizate. Mergi la medicul de familie şi o să te îndrume la un specialist, probabil la ORL. Sănătate!
• coffee – we all love it, huh?
• cafea din cereale ati baut – mda, am băut, nu-mi place. Ori beau cafea, ori nu mai beau!
• cata istorie stiu romanii – puţină! Eu, cel puţin, ştiu puţină, recunosc.
• se potrivesc amprentele de acum cu cele de la 14ani – da. Amprentele se formează începând cu momentul în care tu ai cam 8 cm, adică eşti în burtă la mami, sunt unice şi le ai toată viaţa. Deci, da, dacă ai făcut o prostie la 14 ani şi poliţia e pe cale să te prindă, bad news ! 🙂
• femei violate de multi – obsedaţilor! Obsedaţi, obsedaţi, obsedaţi!!!
• un text in care totul e acesta sunt eu – îmi pare rău, dar chiar nu înţeleg  ce cauţi.

Ok, pentru moment e de ajuns, dar cred că urmează şi episodul 2. Just stay tunned!

P.S. Happy spriiiing! 🙂