SuperBlog 2017 – rezumat întârziat

Am avut mare nevoie de o pauză sănătoasă după toamna plină de cuvinte pe care mi-a adus-o participarea la SuperBlog. Așadar, după ce am publicat ultimul articol și l-am încărcat în platforma concursului, am închis laptopul și m-am băgat în pat, fiindcă aveam un avion de prins a doua zi dimineață. Dar despre asta într-o întâlnire viitoare.

Cum a fost să scriu 27 de articole în două luni după cel puțin un an de pauză scriitoricească? Greu, cu multe ștersături, cu mușcat capătul creionului, vorba vine, cu articulat cuvinte urâțele printre dinți sau în gura mare când ideea nu venea nici s-o pici cu ceară. A fost însă fain, provocator, cu un pic de adrenalină și ceva emoții înainte de aflarea notelor, dar și cu zâmbete mulțumite la trasul liniei.
Am scris despre cafea și cafenele, despre case de vis, despre pasiuni mai vechi pe care le-am uitat prin sertare, despre oameni dragi și doruri, despre cine romantice și dimineți grăbite. Da, am scris advertoriale, însă în fiecare dintre ele am încercat să pun o parte din mine, oricât de clișeic ar suna. A fost lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult atunci când am început concursul, deși nu l-am formulat sub formă de obiectiv: autenticitatea. Mi-am dorit mult să pot lega toate probele de experiențe personale și să nu folosesc o voce fabricată, pe care să nu o recunosc dacă voi citi articolele peste câteva luni. Și, deși au fost momente în care am simțit că mă expun, că dezvălui prea mult, că împărtășesc lucruri pe care aș putea, poate, să le țin pentru mine, a meritat.

Trei obiective setate, tot trei îndeplinite

Când am intrat în hora SuperBlog, mi-am  stabilit trei obiective mari și late:
1. Să scriu pentru toate probele, ca să pot să fiu finalistă. Și din ambiție, recunosc.
2. Să iau cel puțin 90 de puncte la fiecare articol.
3. Să nu încasez penalizări.

Ei bine, am ieșit din concurs cu trei realizări:
1. Sunt finalistă, am și diplomă, parol.
2. Cea mai mică notă pe care am luat-o a fost fix 90.
3. O penalizare tot am încasat, însă am reușit însă să termin concursul în Top 10, ceea ce a fost mult peste așteptări, dat fiind că nu știam exact cât de bine ascuțite îmi mai erau creioanele. Iar Chris Hemsworth în ”Thor: Ragnarok” a meritat să-mi iau penalizarea aia de 10 puncte, recunosc.

Ce am câștigat?

În primul rând experiență și nu o spun ironic. Aveam mare nevoie de un boost, de niște brief-uri care să mă ajute să-mi revin din amorțeala ce pusese stăpânire pe mine, iar cele 27 de articole m-au ajutat mult să-mi așez condeiul la loc în mână.

În al doilea rând, câteva premii simpatice:
– un voucher de la editura Rao
– materiale branduite de la Swiss Solutions
– niște fiole cadou de la Farmec și un voucher câștigat la una dintre probe
– un voucher de 1000 de lei de la InterComFilm

Voucher-ul de la InterComFilm încă nu a ajuns, dar imediat ce vine acest Moș întârziat, am să defilez pe aici cu cadourile primite, promit.

Care au fost cele mai bine notate articole?

1. Invazia intergalactică și licoarea magică – 100p. A fost și articolul cu care am câștigat proba și voucher-ul de la InterComFilm. Am învârtit mult în găleata cu inspirație până am scris articolul ăsta și m-am bucurat că am găsit ideea câștigătoare.
2. ”Viața e o junglă, vrei, nu vrei” – 99p. M-am distrat mult scriind povestea asta și mi-am da seama că, deși amorțită, imaginația mea e încă extrem de vie și nici cuvintele nu m-au părăsit. Bonus: mi-a plăcut mult și filmul, pe care l-am văzut ulterior, am să revin cu păreri într-un alt articol.
3. ”Drumul spre succes e pavat cu cafea” – 97p. Am visat, încă o dată, cu ochii deschiși la momentul în care într-o ”dimineață friguroasă, înainte de deschidere, eu o să mă plimb cu o cană caldă în mână printre fotoliile moi din cafeneaua mea.”

Am să mai particip la SuperBlog?

Cel mai probabil, da. Nu este un concurs perfect și oricum e greu să-mpaci și capra, și varza, însă una peste alta, după scăderi și adunări, după nervi și ore de somn pierdute, eu una m-am distrat. Îmi plac concursurile, mă motivează și chiar dacă probele nu vor fi nicicând pe placul tuturor, Zâna Inspirației se va mai lăsa așteptată, iar juriile vor rămâne mereu subiective, per total e o experiență pe care aș repeta-o. Cine știe, poate data viitoare mă ambiționez și mai tare și prind un loc pe podium. Mereu m-am visat eu cu medalie la gât când mă uitam la Jocurile Olimpice, iar la scris sigur am mai multe șanse decât la gimnastică artistică.

Până la ediția din primăvară însă, să avem un 2018 plin de succese și inspirație cât cuprinde!