Unboxing la materiale de construcții? Da, și cu răsplată!

În douăzeci și șase de ani de viață am adunat o tolbă întreagă de amintiri legate de renovări, construcții și zugrăveli. Când aveam 5 ani mă duceam la Alimentară să cumpăr pâine și bere Ciucaș pentru muncitorii care ne lucrau la acoperiș. Stăteam la ultimul etaj, iar fiecare picătură de ploaie pătrundea până în apartamentul nostru, făcând praf o bucată de tavan și perete. Ceva vreme mai târziu, a început distracția zugrăvelii și, odată cu ea, nu doar drumurile mele la Alimentară, ci și ale meseriașilor la magazinele cu materiale de construcții. Ori așa, ori le aducea tataie cu căruța habar n-am de pe unde.

Mai târziu, construcțiile și renovările s-au mutat la casa de la bunici. Anul ăsta o finisare pe interior, faianță, gresie, parchet, glet, anul viitor niște mobilă și perdele, peste câțiva ani finisare pe exterior și niște storuri. Ceva mai târziu, altă renovare la apartament, altă distracție cu meseriașii. Nu e suficient din materialul ăla, gletul are nevoie și de amorsă, ne mai trebuie ciment pentru nu știu ce, holzsuruburile nu-s din alea bune, bagheta care imită stucatura trebuie căutată la magazinul X și vopseaua la depozitul Y. Între timp, eu încercam să citesc “Frații Jderi”, o carte care a reușit să mă adoarmă în timp ce stăteam pe scaun în mijlocul unui dormitor plin de celofane și praf. N-am terminat-o nici în ziua de azi, dar e o discuție pentru altă zi.

Acum vreo două săptămâni, vorbeam cu mama și-mi spunea că are doi oameni care izolează instalația de apă, ca să nu înghețe la iarnă, că deh, la țară nu-i ca la oraș. Și imediat m-a luat cu fiori și mi s-a pus un nod în stomac. Oare de data asta ce material nu-i bun? Ce nu ajunge, ce mai trebuie cumpărat, unde se mai găsește? Asta deși în ziua de azi avem multe mai multe opțiuni și, bonus, mai avem și internetul! Stresul pe care-l simt când vine vorba de construcții nu-l poate opri nimic. Mi-ar plăcea să am o baghetă magică și să fie totul gata într-o clipă. Și-acum, serios, nu-i toată lumea așa? Arătați-mi-l pe omul ăla care zice: “Vai, ce bine mă simt, trebuie să schimb gresia, faianța, tapetul și ușile de garaj și nu mai pot de bucurie. Am găsit toate materialele, la cel mai bun preț, meseriașii mei sunt… meseriași, abia aștept să mă apuc de treabă!”

Eh, și-acum poate că unii dintre voi o să-mi spuneți că există deja soluții la problema asta. Că nu e nevoie să mergi la magazinele mari de materiale de construcții, apoi la magazinele de cartier, să compari prețuri, să stai cu inima strânsă, întrebându-te dacă te ceartă meseriașul de acasă că ai luat sacul greșit. Că există chiar și în domeniul ăsta un broker! Că poți să intri pe un site, să comanzi absolut tot ce ai nevoie, de la sacul de CM10, la policarbonat și să ți le trimită fain-frumos acasă și la cel mai bun preț. Că există oamenii ăștia care caută pentru tine ofertele direct de la producători, negociază prețuri, iar când tragi linie la sfârșit, tu tot pe plus ieși, fiindcă eviți o grămadă de costuri cauzate de intermediari.

Și acum poate că o să-mi ziceți că există și oamenii ăștia care zic “am tot ce-mi trebuie, abia aștept să mă apuc de renovare!”, că poate i-ați văzut voi în vreo recenzie video și le luceau ochii de bucurie că s-au ales cu uși noi sau vreo piatră decorativă. Ei, bine că știți atunci! În cazul ăsta eu vă mai zic doar că le luceau ochii probabil și pentru că au primit o reducere la comanda plasată pe Vindem-Ieftin.ro, site-ul ăsta de brokeraj în ale materialelor de construcții.

vindem ieftin
Se pare că oricine comandă de la ei, iar apoi face unboxing pe cameră și le trimite filmulețul va beneficia de o reducere la comandă. Probabil pentru că oamenii, mai ales cei care se pregătesc de pus casa cu fundul în sus, apreciază cel mai mult recomandările și părerile celor ca ei, cu care pot rezona. De aia noi, fetele, ne uităm la tot felul de filmulețe cu recenzii pe Youtube, indiferent că-s de haine, make-up sau altceva. Dacă o poză face cât o mie de cuvinte, ei bine, un filmuleț de genul ăsta făcut de cineva cu care rezonezi face cât o mie de reclame. Altfel ajunge informația la tine!

Nu știu dacă aveți în plan să faceți schimbări prin casă, dacă vă e dor de bormașini, trafaleți și praf, însă dacă da, nu uitați că există brokeri pentru materiale de construcții și că dacă împărtășiți cu alții experiența voastră pe film, o să fiți răsplătiți pentru asta. Hai, sharing is caring! Și renovare plăcută! 🙂

Advertisements

Prăjituri cu suflet caută bucătărie spațioasă

Când eram mică i-am spus mamei că atunci când am să mă mărit cu un neamț și-am să mă mă mut în Germania, o voi lua și pe ea cu mine și vom mânca mâncare de cartofi.  Pe vremea aia știam să fac doar prăjituri din nisip și apă, dar și să mănânc crema de vanilie rămasă pe lingură. Mai târziu, la mult timp după ce am învățat să folosesc aragazul, am început să gătesc. Primul fel gătit? O mâncare de cartofi, desigur, doar aveam un plan de urmat. A ieșit bună și mi-a dat curaj să mai experimentez, iar câțiva ani mai târziu am descoperit blogurile culinare și-am încercat tot felul de rețete, în special de prăjituri. Majoritatea au ieșit, în ciuda limitărilor tehnice pe care le-am întâmpinat, unele mi-au dat mai multe bătăi de cap, însă per ansamblu era o activitate care îmi plăcea. Uram să șterg praful și să aspir, însă mă relaxam așa de tare când făceam prăjituri!

N-aveam cântar de bucătărie, nici vreun robot șmecher, unele ingrediente ajungeau pe masa de lucru pentru că “merge și așa”, iar deseori se întâmpla să ard prăjiturile pe fund, fiindcă aragazul mamei avea deja vreo 30 ani și câteva butoane lipsă. Dar eu făceam prăjituri cu drag și visam să-mi deschid, cândva, o cofetărie. Să fie numai cu ingrediente naturale și curate, să mă ocup personal de ele, să mă cufund în activivtatea asta super relaxantă.

Între timp a mai curs ceva apă pe Dâmbovița, am stat prin camere de cămin cu bucătării pe hol, am citit sute de cursuri care m-au pregătit pentru altă carieră decât cea de cofetar, mâncare de cartofi mănânc rar și nici n-am de gând să mă mai mărit cu un neamț. Îmi place însă în continuare să gătesc și, mai ales, să pregătesc deserturi, deși o fac din ce în ce mai rar. Nu neapărat fiindcă n-am suficient timp, fiindcă-s de părere că-ți faci timp pentru lucrurile pe care ți le dorești, ci pentru că momentan am o bucătărioară mică, îngustă, în care abia am loc să mă mișc în jurul meu, darămite să mai întind oale, castroane, tigăi și tăvi. Și chiar și așa se întâmplă uneori să am ceva în cuptor și câte ceva pe fiecare ochi de aragaz funcțional. Dar nu-i deloc comod și abia acum înțeleg nu doar cât de mare era, de fapt, bucătăria mamei, ci și de ce atât de multă lume caută case cu bucătării spațioase.

Bucătărie spațioasă, prăjituri cu suflet

Eh, dar și când am să mă mut eu în casa aia cu cireș și lavandă, cu doi Retrieveri și living luminos, atunci să vedeți! Am să fiu foarte, foarte atentă la cât de mare e spațiul destinat bucătăriei, unde e amplasat și cum îmi permite să mă bucur de el. Acum să nu ne închipuim că eu am să mă mut definitiv în bucătărie, că doar o să am rate de plătit, căței de plimbat și oameni de îmbrățișat, dar îmi doresc să o amenajez în așa fel încât să mă bucur cât mai mult de timpul petrecut acolo.

bucatarie

Sursa: SomProduct.ro

Nu știu cât de mari vor fi plăcile de gresie sau dacă o să îi pun faianță ori voi opta pentru niște panouri din sticlă securizată în loc. Nu știu exact ce culoare o să aibă mobila, dar știu că o să am un blat de lucru rezistent și spațios, să-mi permită să întind pe el boluri, castronașe, tăvi de chec pe jumătate umplute, aluatul de cozonac și cartea cu rețete. Știu că va avea ferestre înalte, de care vor sta mereu lipite două nasuri umede, atașate unor codițe fluturânde, dar și-o masă mare, gata să cuprindă toată arta ce va ieși din mâinile mele (hai, bine, exagerez!).

Nu știu ce cuptor voi alege, dar știu că mă voi învârti în jurul lui ca un copil mic, adulmecând și trăgând cu ochiul prin geam, cu speranța că au crescut frumos cozonacii, croissantele sau pandișpanul, ori că mușchiulețul de porc e rozaliu la mijloc și suculent, iar cartofii crocanți și aromați. Am să-mi iau un robot de bucătărie, care să-mi fie aliat de bază și o să am muuulte dulapuri, în care să-mi încapă și oala de ciorbă, și cratița de sarmale, și tăvile de prăjituri, și tigăile, fără să le scap din brațe încercând să scot ceva din spate. Am să le umplu și cu castroane și farfurii frumoase, cu boluri de înghețată și căni de cafea, pahare de tot felul și-o grămadă de alte lucruri care fac gătitul mult, mult mai ușor și plăcut: tocătoare, polonice, teluri, o presă de usturoi și tot felul de recipiente simpatice pentru ulei, oțet și condimente, o răzătoare, un tirbușon, un storcător de citrice, o cupă pentru înghețată și un cuțit de curățat mere. Ah, ce bun ar fi un tort de mere!

Sertarele trebuie să fie musai din alea cărora poți să le dai drumul brusc, dar să se închidă lent, ca să nu-mi fac capul țăndări, iar în ele am să aranjez tacâmuri, fețe de masă vesele, prosoape și-o mulțime de accesorii, hârtii pentru brioșe și lumânări pentru decor, șervețele simpatice, un șorț și niște mănuși.

bucatarie2

Sursa: somproduct.ro

Ce prăjituri bune am să fac în bucătăria mea! Dacă acum îmi ies așa de bune tortul de mere și checul marmorat, vă dați seama cum vor fi când am să am tot spațiul din lume să mă desfășor? La final, când fursecurile cu nuci se vor răci pe grătar, eu am să-nchid cartea de rețete, am să dau o fugă în curte să mă joc cu câinii, apoi am să mă așez pe unul din scaunele mele confortabile, am să-mi torn un pahar cu vin și am să-mi tai o felie de tort, în așteptarea oamenilor dragi.
Știți, o prăjitură n-are nicicând gust mai bun decât atunci când o faci cu drag, pui în ea un strop de suflet în loc de un vârf de cuțit de sare, iar apoi o împarți cu oamenii ăia buni, apropiați sufletului tău.

Articol scris pentru SuperBlog 2018, proba 3.

Pentru a treia oară la Veneția? City-break romantic în orașul plutitor

Au trecut aproape doi ani de când m-am îndrăgostit iremediabil de Veneția. Pe vremea când căutam o destinație pentru primul nostru city-break în cuplu, orașul ăsta nu era tocmai primul pe lista mea de dorințe. Voiam să plecăm în ianuarie și prin minte îmi treceau mai degrabă imagini din Budapesta, Praga, Viena sau vreun oraș din Germania, locuri pe care le asociam mult mai ușor cu frigul, zăpada, iarna. Ne făceau însă cu ochiul canalele albastru-verzui, străzile înguste, farmecul italian și felul în care orașul ăsta părea suspendat în timp, așa că ne-am pus cele mai groase haine în bagaj și-am plecat într-un city break in Veneția.

canal grande venice

Ne-am întors de acolo fermecați. De străzi, de atmosferă, de liniștea pe care ți-o dă lipsa mașinilor, de soarele blând care ne încălzea în plimbările lungi de pe faleză, de clădirile frumoase și de frittelle-le cu cremă Zabaglione. Am mers mult pe jos în cele patru zile petrecute acolo, am urcat mii de trepte traversând de zeci de ori aceleași poduri, am admirat cu gura căscată interioarele din Palatul Ducal și ni s-a tăiat respirația privind apusul de pe vaporetto-ul care ne plimba pe Canal Grande. Ne-a plăcut atât de mult, încât am revenit și în anul următor, tot în ianuarie. Am prins însă prima zi de Carnaval și aglomerația a știrbit parcă puțin din farmecul excursiei, dar am știut atunci amândoi că nu va fi ultima dată când ne vom afla acolo. Că este probabil locul în care ne vom întoarce de cele mai multe ori dintre toate.

Acum vreo două săptămâni, în timp ce-mi beam cafeaua de weekend, m-am surprins întrebându-l: “Când mai mergem și noi la Veneția?”. Răspunsul n-a întârziat deloc, ca de fiecare dată: “În ianuarie?”.
Am zâmbit, am dat din cap și am început să mă uit la prețurile biletelor de avion, la cazare, la oferte city break și, desigur, la poze din arhiva personală. Deja visez la zilele alea din a doua jumătate a lui ianuarie, care ne vor prinde, cel mai probabil, în orașul ăsta minunat.

De ce mi-e dor și ce aș face (din) nou în Veneția

Mi-e dor de străduțele mici și întortocheate, pe care ni se aud pașii în liniștea serii, când nu mai e nimeni altcineva pe afară decât noi explorând orașul. Mi-e dor să mă joc cu porumbeii din Piazza San Marco, iar apoi să o luăm ușor la pas pe lângă Palatul Ducal, ca să continuăm cu o plimbare pe Riva Degli Schiavoni. Cred că acum, la a treia vizită, aș propune să mai intrăm încă o dată în Palatul Ducal, să-i vedem și ungherele pe care le-am ratat prima oară, să ne mai rătăcim prin sala aia enormă și superbă, să ne mai plimbăm pe Puntea Suspinelor și să admirăm laguna prin ochiurile mici de geam.

canal venetia

porumbei san marco

san marco palatul ducal

Mi-e dor de priveliștea de pe Podul Rialto, de pescărușii curajoși care îți mănâncă din palme, de vântul care-ți zăpăcește părul. O să ne ținem de mână și-o să ne facem planuri de viitor, privind la ceea ce Philippe de Commynes, ambasadorul Franței la Veneția pe la finalul anilor 1400, a numit ”cel mai frumos bulevard din lume” – Canal Grande.

This slideshow requires JavaScript.

Mi-e dor să luăm micul dejun în cameră, doar ca să ne îmbrăcăm apoi bine și să ieșim la brunch în Mercato Rialto. Să ne plimbăm printre tarabele cu legume, condimente și fructe de mare, apoi să ne așezăm pe o băncuță, să mâncăm sandvișuri cu pește, ceapă și hrean și să bem vin. Știți, pentru noi asta e mai romantic decât o cină fancy la un restaurant pe malul Canal Grande.

Mi-e dor să petrecem o după-amiază întreagă privind o demonstrație într-un atelier de sticlă din Murano, ascultând muzică bună și savurând un pahar de vin alb, încâlzindu-ne palmele și tălpile obosite, în timp ce artistul, român get-beget, ne povestește ce a făcut sau urmează să facă.

Și mă mai gândesc că poate a treia oară e cu noroc, iar de data asta vom decide să facem o plimbare cu gondola. E adevărat că prețul e puțin piperat și de asta am și evitat-o până acum, însă dacă tot plănuim să revenim atât de des, măcar o dată cred că am merita și-o astfel de experiență. Fiindcă este, tind să cred, o experiență în sine. Nu doar pentru că gondolierii sunt pregătiți special pentru meseria asta și conversațiile ar putea fi de-a dreptul interesante, dar și pentru că nimic nu sună mai romantic decât o plimbare cu gondola la ora apusului pe canalele mici sau pe Canal Grande, depănând amintiri și făcând planuri de viitor with your partner in crime.

gondole

Nu am făcut încă nicio rezervare, însă n-o să mai întârziem mult și-am să încep să sondez mai atent piața. Până acum am plecat pe cont propriu, însă când vine vorba de variante de city break Christian Tour, agenția de turism cu care am fost și în Lefkada, pare că are oferte interesante. Am să arunc o privire și la ei pe site, mai ales că mă bătea gândul să stăm o dată la un hotel decorat în stil venețian. În excursiile anterioare am fost cazați într-o locandă și într-un apartament, însă pentru hoteluri Christian Tour poate fi o sursă de inspirație foarte bună.

crazy couple san marco

Mi-e dor și mi-e atât de drag de Veneția încât aș pleca și mâine. L-aș lua pe el de mână, un rucsac în spate și-aș porni să mă pierd și să mă găsesc pe străduțe, pe poduri, printre clădiri, pe canale, în piațete și pe faleză. Să rămân și eu suspendată în timp pentru câteva zile așa cum pare că o face orașul ăsta de ani. Să-i ascult muzica și să-l iubesc.

When I seek another word for ‘music’, I never find any other word than ‘Venice’. Friedrich Nietzsche

Articol scris pentru SuperBlog 2018 – proba 2 (și pentru sufletul meu).
Toate imaginile sunt din arhiva personală.

10 articole pe care trebuie să le ai în dulap ca să pari îmbrăcată după Neckermann

Nu știu alții cum sunt, dar pe mine m-a luat prin surprindere toamna. S-a făcut prea frig prea repede, așa că la mine în dulap toate hainele stau claie peste grămadă, alea de toamnă-iarnă îngrămădite peste pantaloni scurți și topuri vaporoase. Aș face ordine, dar simt deja cum mă enervez, ba că n-am haine, ba că n-am spațiu, ba că n-am haine, ba că n-am spațiu…

Mi-ar plăcea să am un dressing mare, din ăla în care intri ca într-o cameră și în care e totul aranjat, în care nu pică nimic pe tine, hainele-s toate la locul lor, pantofii stau cuminți pe raft, poșetele și eșarfele zâmbesc de pe la colțuri. Nu aș vrea foaaarte multe haine neapărat, că am văzut o grămadă de femei care n-au casa plină de cârpe și totuși ies pe stradă de zici că-s îmbrăcate “după Neckermann”, cum se zicea pe vremea mea. Pentru tinerei, să știți că Neckermann era un super catalog de modă pe care îl găseai acum 15-20 de ani în atelierul oricărei croitorese care se respecta. Multe ținute s-au mai inspirat din catalogul ăla!

Ei bine, eu le bănuiesc pe doamnele astea faine pe care le admir tare mult că și-au construit garderoba încet-încet, pornind de la un soi de schelet compus din cele mai importante piese. Alea indispensabile, la care n-ar renunța nicicând. C-or fi 5, 10, 20, asta n-am cum să știu sigur, dar eu aș paria pe 10 și de acolo, cerul (sau portofelul, sau dressingul) e limita.

Cele zece elemente sfinte ale garderobei

Și iată cum cred eu că arată lista celor zece porunci în materie de piese esențiale din garderobă, porunci pe care nu cred că le încalcă vreuna din doamnele astea faine de vă zic eu că le observ pe stradă.

1. Fusta neagră – dreaptă, conică, cloș sau creion, de preferat cu talie înaltă și de lungime medie. Acum, sigur, depinde de corp, de preferințe, de felul în care te simți confortabil, important e să se așeze bine. Merge purtată în atât de multe combinații, încât poți construi o grămadă de ținute plecând doar de la o fustă neagră.

2. Cămașa albă – o piesă simplă, clasică, genul ăla de produs care te scoate dintr-o grămadă de situații. Merge cu fustă, sacou și tocuri, merge cu pantaloni scurți și balerini sau teniși, merge cu blugi, cu părul aranjat sau cu el prins în vârful capului, cu machiaj sau fără, cu poșetă sau rucsac. Și pentru că unii zic că “negrul merge la orice”, ceea ce nu e 100% adevărat dacă mă întrebați pe mine, o să zic și eu că o cămașă albă merge la orice. Poftim!

3. Micuța rochie neagră – eh, cine n-a auzit de “the little black dress”? Mă și gândesc dacă are sens să înșir argumentele în favoarea ei. E versatilă, e clasică, e piesa aia statement pe care o cunoaște toată lumea. O poți purta la birou sau la un eveniment, la o întâlnire cu fetele sau la o cină romantică sau într-o mulțime de alte situații. Și, cel mai important, dacă ești genul care poartă doar jeanși și pantofi sport, e suficient să ai în dulap o rochie neagră, care te va salva de fiecare dată când ai de mers la vreo petrecere unde lumea se așteaptă să vii îmbrăcată cu o rochie elegantă.

4. O pereche de blugi – și când zic blugi, zic jeanși albaștri, fiindcă blugi = blue jeans, da? La fel ca toate celelalte articole de până acum, sunt foarte versatili, merg și cu teniși, și cu sandale și tocuri cui, cu un crop top atunci când ieși în club, cu o cămașă albă sau o bluză mai smart, când vrei să fii smart-casual. Și ăștia, desigur, trebuie să se așeze frumos pe corp, să nu țipe, dar nici să nu pară că ai slăbit 10 kilograme lately.

5. Un sacou – cu o croială simplă, clasică sau, de ce nu, într-un stil ușor mai army și cu umeri mai proeminenți. E bun dacă trebuie să mergi la un interviu sau o întâlnire la birou, poți să-l iei și peste o bluză simplă, lângă blugii de mai sus, ca să ridici un pic nivelul ținutei, poți să-l porți cu balerini, pantofi oxford, cu tocuri sau cu pantofi sport.

6. Un pulover sau cardigan – că tot a venit toamna. Nu trebuie să fie foarte gros, deși puține lucruri sunt mai faine decât un pulover pufos într-o zi rece. E suficient să se așeze bine, să vină cum trebuie pe sub geacă sau palton, să se potrivească și să țină de cald. Cardiganele au și avantajul că le poți lua peste cămașa aia albă atunci când încă n-au pornit căldura la birou 🙂

7. Un palton – din toată experiența mea de până acum, gecile sunt mult mai călduroase, însă un palton aduce cu totul alt farmec ținutei. Dacă în drum spre muncă te înfofolești bine într-o geacă pufoasă, seara când vrei să ieși la întâlnire cu iubitul sau mergi la o petrecere, e cu totul altceva dacă porți un palton fain, fie că-i o culoare neutră, negru, bleumarin sau bej, fie că vrei să ieși în evidență cu unul roșu sau albastru electric.

8. O pereche de pantofi nude – ori stiletto, ori cu toc mai gros, înalt sau mediu, cu vârful rotunjit, mi se pare că o pereche de pantofi nude pot fi purtați la o grămadă de ținute. Merg cu blugi, cu rochii mai elegante sau mai casual, merg la birou, merg la petreceri, merg și la un brunch într-o sâmbătă, însă în cazul ăsta n-aș opta chiar pentru stiletto. Pantofii nude, nu cei negri, cred eu că trebuie să existe în orice dulap.

9. O pereche de cizme sau ghete – da, pentru că vrem, nu vrem, winter is coming. Și cum frigul “te ia de la picioare, mamă”, e important să ai niște ghetuțe călduroase . De asta, dar și pentru că dacă n-ai, nu știu ce o să faci de Moș Nicoale, just saying.

10. O poșetă – suficient de mare cât să încapă toate lucrurile necesare, suficient de mică încât să nu fii tentată să porți cu tine trei cărți, foehn-ul și o sticlă de doi litri de apă. Clasică, de preferat, într-o culoare neutră, să o poți purta în cât mai multe ocazii, ca să nu fie nevoie să muți non-stop lucrurile dintr-o parte în alta. Că uite așa ajung cheile în spatele cuierului și mai rămâi și fără ruj când ți-e lumea mai dragă.

Cam asta cred eu că e lista cu care au plecat la cumpărături doamnele de care vă ziceam mai sus. Sigur, or mai fi luat și o căciulă, o pereche de cercei, o eșarfă, niște teniși, dar astea-s detalii deja. Hm, ia să fac și eu ordine în dulap cu lista asta în mână, poate o pun de o sesiune de cumpărături după!

Articol scris pentru SuperBlog 2018, proba 1

Sursa foto: answear.ro

10 ani de SuperBlog – să ascuțim creioanele!

laptop coffee notebook

Sursa: pixabay.com

Salut! Sunt Ioana și îmi plac mult ciocolata, călătoriile, cărțile, muzica, scrisul, provocările și aniversările. Din acest motiv, dar și pentru că-mi place să mă vait că am atât de multe lucruri de făcut în timpul liber, doar pentru ca apoi să-mi adaug altele și iar altele pe listă, am decis să mă înscriu și anul ăsta la SuperBlog, concursul care mi-a scos peri albi și toamna trecută.

Competiția împlinește anul ăsta 10 ani (wow!) și ediția aniversară, care începe pe 1 octombrie, promite probe interesante, de la sponsori diverși, care ne vor pune cu siguranță creativitatea la încercare, iar nervii pe bigudiuri. Vă invit să aruncați o privire pe site, să vedeți cum puteți participa, care sunt sponsorii și ce premii puteți câștiga, dar vă recomand să vă înscrieți mai ales pentru a vă testa răbdarea, creativitatea, talentul, capacitatea de a scrie texte bune fără să depășiți termenele limită și rezistența. Luați-o ca pe o provocare și hai la SuperBlog!

Să curgă cuvintele!

Premiile de la extratereștri

Nu vă speriați, n-a aterizat nicio navă dubioasă la mine în curte zilele astea, nici nu întrețin colaborări cu diverse ființe din afara globului nostru pământesc. Nu momentan, cel puțin. Însă dacă vă amintiți, povesteam în rezumatul de după SuperBlog că am câștigat o probă sponzorizată de InterComFilm, cea în care am scris despre invazia extratereștrilor. Și iată că săptămâna trecută, după câteva mici probleme de comunicare, care s-au rezolvat cu bine, am intrat în sfârșit în posesia produselor pe care mi le pusesem de ceva timp pe lista de dorințe. Au venit de la eMag și nu sunt așa multe, fiindcă lista mea de dorințe cam avea prețuri din trei cifre 🙂 Însă au fost deal-uri bune toate. Așadar, în ordinea numerelor de pe tricou, iată-le:

produse

Periuță electrică Philips Sonicare

Îmi doream de mult să încep să folosesc o periuță electrică, am mai tot citit despre variante și beneficii, iar odată ce mi-am pus brackeții m-am informat și mai atent și mi-am pus-o în lista de favorite pe cea HealthyWhite de la Philips. O folosesc deja de o săptămână, m-am obișnuit super rapid cu ea și până acum sunt foarte mulțumită de ce face.

Aparat de curățare interdentară Philips Sonicare AirFloss

Ăsta e un alt apărățel pe care îl aveam pe whishlist de ceva vreme, mai ales că odată cu aparatul dentar devine puțin mai complicată utilizarea aței dentare. Momentan nu pot să mă pronunț cu privire la eficiența lui, încă își așteaptă rândul până când medicul îmi va da ok-ul să-l folosesc. Ideea e că aparatele de curățare interdentară pot fi deseori ușor agresive cu gingia în primă fază, așa că dacă ați avut tratamente stomatologice în ultima vreme, e bine să agreați cu medicul momentul în care îl puteți folosi.

Epilator Braun

Când cel vechi a început să funcționeze cu pauze, mi-am pus la favorite epilatorul ăsta și i-am tot urmărit prețul o bucată de vreme. Odată ce am câștigat voucher-ul, l-am și trecut pe lista câștigătorilor și acum șade bine-mersi în husa lui, la mine acasă.

Perie rotativă Rowenta Brush Active Nano Smart

Da, o perie rotativă chiar îmi doream de ceva vreme. Am citit o mulțime de review-uri și m-am uitat la muuulte filmulețe ca să văd cam cât de greu este de folosit o asemenea unealtă și până la urmă am decis că da, am și eu suficientă răbdare cât să stau 20-30 de minute să-mi aranjez puțin mai mult părul. Am folosit-o deja de două ori, a doua oară cu mai mult succes decât prima și probabil că o să meargă tot mai bine de acum înainte. Bună achiziție.

Husă pentru Kindle

Ehee, de asta chiar aveam nevoie destul de tare, pentru că am primit Kindle-ul cadou de Crăciun și până acum am citit pe el doar acasă, pentru că nu aveam husă. L-am luat în poșetă de vreo două ori, într-un etui de piele întoarsă, dar nu era ce trebuie, așa că îmi tot căutam ceva simpatic și care să nu coste cât jumătate din valoare Kindle-ului. Recunosc sincer că dacă n-aș fi avut voucher-ul, mi-aș fi luat husă de pe AliExpress. E adevărat, vine în câteva săptămâni, poate mai mult de o lună, dar prețul e sensibil mai mic și oricum toate-s made in China 🙂 E acolo în spate, cu floricele albastre.

Un vas termorezistent

Ei bine, ăsta nu apare în poză pentru că inițial îmi propusesem să-l fotografiez plin. L-am folosit chiar din ziua în care am primit coletul, însă până să apuc să fac poza, am constatat că macaroanele deja erau începute și nu mai arăta fotografiabil. Așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt, e fix ce trebuie 🙂

V-am zis că nu-s multe, da? Păi n-au cum să fie când vrei să cumperi toată familia Sonicare și încă ceva în plus, dar premiul ăsta a venit la fix, la fix. Acum am și produsele din wishlist acasă la mine și pot să mă uit și de rochii și pantofi pentru nunțile ce se întrevăd la orizont. Mulțumesc, extratereștrilor, pentru inspirație și premii! 🙂

SuperBlog 2017 – rezumat întârziat

Am avut mare nevoie de o pauză sănătoasă după toamna plină de cuvinte pe care mi-a adus-o participarea la SuperBlog. Așadar, după ce am publicat ultimul articol și l-am încărcat în platforma concursului, am închis laptopul și m-am băgat în pat, fiindcă aveam un avion de prins a doua zi dimineață. Dar despre asta într-o întâlnire viitoare.

Cum a fost să scriu 27 de articole în două luni după cel puțin un an de pauză scriitoricească? Greu, cu multe ștersături, cu mușcat capătul creionului, vorba vine, cu articulat cuvinte urâțele printre dinți sau în gura mare când ideea nu venea nici s-o pici cu ceară. A fost însă fain, provocator, cu un pic de adrenalină și ceva emoții înainte de aflarea notelor, dar și cu zâmbete mulțumite la trasul liniei.
Am scris despre cafea și cafenele, despre case de vis, despre pasiuni mai vechi pe care le-am uitat prin sertare, despre oameni dragi și doruri, despre cine romantice și dimineți grăbite. Da, am scris advertoriale, însă în fiecare dintre ele am încercat să pun o parte din mine, oricât de clișeic ar suna. A fost lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult atunci când am început concursul, deși nu l-am formulat sub formă de obiectiv: autenticitatea. Mi-am dorit mult să pot lega toate probele de experiențe personale și să nu folosesc o voce fabricată, pe care să nu o recunosc dacă voi citi articolele peste câteva luni. Și, deși au fost momente în care am simțit că mă expun, că dezvălui prea mult, că împărtășesc lucruri pe care aș putea, poate, să le țin pentru mine, a meritat.

Trei obiective setate, tot trei îndeplinite

Când am intrat în hora SuperBlog, mi-am  stabilit trei obiective mari și late:
1. Să scriu pentru toate probele, ca să pot să fiu finalistă. Și din ambiție, recunosc.
2. Să iau cel puțin 90 de puncte la fiecare articol.
3. Să nu încasez penalizări.

Ei bine, am ieșit din concurs cu trei realizări:
1. Sunt finalistă, am și diplomă, parol.
2. Cea mai mică notă pe care am luat-o a fost fix 90.
3. O penalizare tot am încasat, însă am reușit însă să termin concursul în Top 10, ceea ce a fost mult peste așteptări, dat fiind că nu știam exact cât de bine ascuțite îmi mai erau creioanele. Iar Chris Hemsworth în ”Thor: Ragnarok” a meritat să-mi iau penalizarea aia de 10 puncte, recunosc.

Ce am câștigat?

În primul rând experiență și nu o spun ironic. Aveam mare nevoie de un boost, de niște brief-uri care să mă ajute să-mi revin din amorțeala ce pusese stăpânire pe mine, iar cele 27 de articole m-au ajutat mult să-mi așez condeiul la loc în mână.

În al doilea rând, câteva premii simpatice:
– un voucher de la editura Rao
– materiale branduite de la Swiss Solutions
– niște fiole cadou de la Farmec și un voucher câștigat la una dintre probe
– un voucher de 1000 de lei de la InterComFilm

Voucher-ul de la InterComFilm încă nu a ajuns, dar imediat ce vine acest Moș întârziat, am să defilez pe aici cu cadourile primite, promit.

Care au fost cele mai bine notate articole?

  1. Invazia intergalactică și licoarea magică – 100p. A fost și articolul cu care am câștigat proba și voucher-ul de la InterComFilm. Am învârtit mult în găleata cu inspirație până am scris articolul ăsta și m-am bucurat că am găsit ideea câștigătoare.
  2. ”Viața e o junglă, vrei, nu vrei” – 99p. M-am distrat mult scriind povestea asta și mi-am da seama că, deși amorțită, imaginația mea e încă extrem de vie și nici cuvintele nu m-au părăsit. Bonus: mi-a plăcut mult și filmul, pe care l-am văzut ulterior, am să revin cu păreri într-un alt articol.
  3. ”Drumul spre succes e pavat cu cafea” – 97p. Am visat, încă o dată, cu ochii deschiși la momentul în care într-o ”dimineață friguroasă, înainte de deschidere, eu o să mă plimb cu o cană caldă în mână printre fotoliile moi din cafeneaua mea.”

Am să mai particip la SuperBlog?

Cel mai probabil, da. Nu este un concurs perfect și oricum e greu să-mpaci și capra, și varza, însă una peste alta, după scăderi și adunări, după nervi și ore de somn pierdute, eu una m-am distrat. Îmi plac concursurile, mă motivează și chiar dacă probele nu vor fi nicicând pe placul tuturor, Zâna Inspirației se va mai lăsa așteptată, iar juriile vor rămâne mereu subiective, per total e o experiență pe care aș repeta-o. Cine știe, poate data viitoare mă ambiționez și mai tare și prind un loc pe podium. Mereu m-am visat eu cu medalie la gât când mă uitam la Jocurile Olimpice, iar la scris sigur am mai multe șanse decât la gimnastică artistică.

Până la ediția din primăvară însă, să avem un 2018 plin de succese și inspirație cât cuprinde!