Coffee is my cup of tea

Oh, I can’t stop drinking the coffee.  I stop drinking the coffee, I stop doing the standing and the walking and the words-putting-into-sentence doing.
Lorelai Gilmore

Despre cât de mult îmi plac diminețile am povestit de atâtea ori până acum, încât cred că m-aș fi convins și pe mine de asta chiar de n-ar fi fost adevărat. Nu e însă nici măcar o cosmetizare a adevărului, dacă ar trebui să aleg o parte preferată din zi, câștigătoarea detașată ar fi dimineața, cu aerul ei de început și aroma de cafea. Și asta nu doar pentru că am o ușoară dependență (mărturisită) de această licoare magică, dar și pentru că atmosfera de dimineață îmi dă un pic de optimism, încredere și senzația aia că azi aș putea face tot ce am în plan și încă un pic peste.

Se poate să fie de la cafea, să fie felul în care mă activez imediat ce sorb prima gură, atentă, cu puțin zgomot ca să atenuez mica arsură de pe vârful limbii, sau poate e vorba doar de zâmbetul discret pe care mi-l aduc pe buze fluturașii de pe cana cumpărată special pentru diminețile de la birou. În weekend, când pot să lungesc dimineața cam cât vreau eu de mult, lenevind cu o carte în brațe, îmi umplu cu cafea la ibric una dintre cănile mele preferate : ”Just coffee for me, please” sau  ”Coffee is always a good idea” și o las pe Beth Hart să-mi cânte ceva în timp ce eu mă prefac că aș vrea să mă dau jos din pat și să ies din casă.

De fiecare dată când primesc de la un om drag o cană de cafea mă bucur sincer și încerc să îi găsesc un loc în program, ca să nu rămână vreuna abandonată în dulap, iar când dau de vreun magazin online cu ceai, cafea, căni, cadouri și accesorii… oho, ajung să mă rătăcesc rapid printre rafturile virtuale, mă fură piesajul și uit să mai fac altceva chiar și o oră.

Uneori mă aud articulând ”aww” după ”aww” uitându-mă la căni cu pisici jucăușe sau adormite, cochete sau îndrăgostite, pe care aproape că le-aș lua acasă, deși mie îmi plac și nu prea,  iar alteori mă amuz când mă gândesc cum ar fi să fac cuiva cadou o cană pe care scrie ”You are my cup of tea” , în care să strecor însă un bilețel : ”…but I’m a coffee kind of girl”. Doar am citit eu chiar azi că sarcasmul ne activează creativitatea.
De foarte multe ori, după ce petrec ceva timp uitându-mă atent la fiecare pagină, pe lângă faptul că îmi fac mental o listă de cumpărături, mi se face un dor nebun de Fetele Gilmore și poftă de clasica lor combinație: french toast și cafea. Ele sigur ar merita o cană de calitate care să le sublinieze abilitățile și să le confere statutul pe care îl merită, de experte în cafea. Fără falsă modestie însă, mă apropii și eu încet-încet de performanța lui Lorelai de a depista cafeaua decofeinizată de la prima jumătate de înghițitură, așa că n-ar strica să-mi iau chiar mie una.

Când magazinul respectiv are și obiecte handmade, deja îmi și închipui că arăt ca în desenele alea animate în care apar inimioare în locul ochilor. Îmi place să le fac cadouri personalizate oamenilor dragi pentru îmi plac zâmbetele de pe fețele lor când le ofer ceva care se vede clar că e gândit și făcut pentru ei, dacă nu de mine, măcar de alții. Așa că atunci când ceva îmi face cu ochiul în mod special, în mintea mea începe deja să se contureze imaginea omului care ar putea primi obiectul respectiv. De exemplu, un set de căni croșetate cu minioni ar merge în mod clar la o prietenă care e efectiv pasionată de ei. Atât de pasionată, că și unghiile și le-a făcut într-o zi cu un asemenea model.

Una peste alta, dacă vreau să mă relaxez, să fac un alt fel de window shopping sau să mai bifez câte un cadou de pe lista pentru Crăciun, ori să fac un update colecției mele personale sau doar să-mi treacă mai frumos cele câteva minute de așteptat pe la vreo coadă, de foarte multe ori mă trezesc colindând astfel de magazine. Iar când ești ultima persoană în rândul pentru plătit impozite sau aștepți trei ore pentru o consultație de 10 minute, o astfel de sesiune de shopping e absolut binevenită și le mulțumești în gând oamenilor responsabili de bifele de pe lista de cumpărături și, mai ales, de zen-ul tău într-o dimineață de luni.

Articol scris pentru SuperBlog 2015 – Proba 10.